4.1. Metoda și strategia de cercetare
Îngrijirea la domiciliu a vârstnicilor este un subiect complex și subiectiv, care implică o varietate de experiențe și percepții pentru aparținători. Cercetarea calitativă permite explorarea în profunzime a acestora în ceea ce privește îngrijirea la domiciliu a vârstnicilor. Realizarea interviurilor semistructurate permite cercetătorilor să obțină o înțelegere mai detaliată și mai cuprinzătoare a experiențelor îngrijitorilor, care pot fi influențate de o varietate de factori.
Folosită pentru a înțelege experiențele, atitudinile, credințele, comportamentele ori interacțiunile indivizilor, cercetarea calitativă nu are scopul de a genera date numerice, concentrându-se asupra profunzimii informațiilor prin explorarea gândurilor, a experiențelor și a opiniilor persoanelor implicate în studiu. (Smith și Ravenhill, 2004)
Astfel, alegerea unui design calitativ pentru cercetarea analizei experiențelor și impactului îngrijirii la domiciliu a vârstnicilor asupra vieții aparținătorilor este justificată atât de subiectivitatea și complexitatea subiectului, cât și de necesitatea explorării în profunzime a experiențelor în îngrijirea la domiciliu a vârstnicilor.
Caracterul explorator și descriptiv al studiului care se concentrează asupra experiențelor îngrijitorilor la domiciu a vârstnicilor (care au statut de aparținători) întărește aspectul abordării acestuia în manieră calitativă.
4.2. Scopul cercetării
Scopul cercetării este de a analiza experiența și impactul îngrijirii la domiciliu a vârstnicilor asupra vieții aparținătorilor.
4.3. Obiectivele cercetării
Obiectivul general este de a realiza un studiu sociologic cu privire la experiențele îngrijitorilor informali ai vârstnicilor care sunt sau au fost îngrijiți la domiciliu.
Obiective specifice
Obiectivul 1: Explorarea impactului îngrijirii unui vârstnic asupra vieții îngrijitorului (aparținătorului).
Obiectivul 2: Identificarea dificultăților cu care se confruntă aparținătorii care îngrijesc vârstnici, din perspectiva vieții personale, sociale și profesionale, dar și în procesul de îngrijire.
Obiectivul 3: Identificarea factorilor care contribuie la generarea de experiențe pozitive și/sau negative ale rolului de îngrijitor.
4.4. Întrebările cercetării
Aparținătorii care îngrijesc vârstnici întâlnesc o mulțitudine de dificultîți, atât la nivelul vieții personale, sociale și profesionale, cât și în procesul de îngrijire. În vederea îndeplinirii obiectivelor, studiul își propune să răspundă la următoarele întrebări:
Întrebarea 1. Care este influența îngrijirii unui vârstnic asupra vieții aparținătorului?
Întrebarea 2. Care sunt dificultățile cu care se confruntă aparținătorii, în viața personală, socială și profesională, dar și în procesul de îngrijire a persoanei vârstnice?
Întrebarea 3. Care sunt factorii care contribuie la generarea unor experiențe pozitive și/sau negative ale rolului de îngrijitor?
4.5. Participanții cercetării
Universul populației acestui studiu se identifică prin totalitatea persoanelor care îngrijesc vârstnici la domiciliu (și care au statut de aparținători) de pe raza județului Mehedinți. Având în vedere că nu există o bază de date cu toți vârstnicii îngrijiți la domiciliu de către îngrijitori informali (în cauză, persoane din familia nucleu ori extinsă), universul populației este foarte greu de identificat, astfel pentru selecția acestora a fost abordată metoda de eșantionare non-probabilistică (în lanț).
Realizarea studiului în județul Mehedinți reprezintă un punct de pornire în investigarea acestui fenomen și a implicațiilor acestuia.
În urma identificării potențialilor respondenți, aceștia au fost contactați în vederea stabilirii unei întâlniri pentru desfășurarea interviurilor. Astfel, s-au realizat 38 de interviuri cu persoane care îngrijesc cel puțin un vârstnic la domiciliu.
4.6. Instrumentul cercetării
Acest studiu utilizează un design calitativ, folosind ca instrument de cercetare interviul semistructurat.
Interviul seminstructurat este potrivit pentru studiile care urmăresc o înțelegere detaliată a diferitelor fenomene sociale. Experiența îngrijirii unui vârstnic și dificultățile aferente acestei situații fac necesară utilizarea interviului, pentru a permite respondentului să își exprime în profunzime viziunea și sentimentele.
Ghidul de interviu destinat îngrijitorilor (Anexa 1) este un instrument elaborat de cercetător, care urmărește să exploreze experiențele persoanelor care îngrijesc vârstnici (îngrijitori din cadrul familiei nucleu ori extinsă).
Ghidul de interviu cuprinde 23 de întrebări, cu scopul de a explora dificultățile îngrijirii unei persoane vârstnice, mai exact impactul acestei situații asupra diferitelor fațete ale vieții aparținătorului (sănătate, loc de muncă, viață socială). Printre întrebările ghidului de interviu, se numără: „În ce context ați preluat această responsabilitate?”, „Ce dificultăți întâmpinați în procesul de îngrijire?”, „Cum ați descrie o zi obișnuită din viața
dumneavoastră?”. De asemenea, interviul este precedat de întrebări ce indexează date demografice despre respondenți.
4.7. Metoda de colectare a datelor
Identificarea potențialilor respondenți a pornit de la rețeaua informală a îngrijitorilor, aplicând metoda de selecție în lanț (o parte dintre respondenți fiind intermediari între cercetător și alte persoane care fac parte din populația de interes a cercetării).
După contactarea respondenților și primirea acordului acestora de a participa la acest studiu, au fost stabilite întâlniri pentru desfășurarea interviurilor. Cu acordul participanților, interviurile au fost înregistrate, fiind succedate de transcrierea și analiza acestora. Respondenții au fost asigurați de confidențialitatea datelor furnizate (fiind excluse informații ce pot duce la identificarea acestora) și au fost informați cu privire la potențialele publicații ce ar putea să rezulte din acest studiu.
4.8. Aspectele etice
Toți respondenții au fost informați cu privire la scopul și obiectivele studiului. Aceștia au fost asigurați că datelele lor personale nu vor fi făcute publice, iar datele furnizate vor fi folosite exclusiv în scopuri științifice (teza de doctorat și eventualele publicații ulterioare). Participanții la studiu au fost informați cu privire la înregistrare audio a interviurilor, iar aceștia și-au dat consimțământul pentru înregistrare, menționându-se distrugerea acestora după transcriere. Pentru fiecare respondent a fost alocat un număr, care a fost utilizat în mod consecvent în secțiunea care include interpretarea rezultatelor.
4.9. Potențiale limite ale cercetării
Studiul are în vedere explorarea experiențelor și a impactului îngrijirii la domiciliu a vârstnicilor asupra vieții aparținătorilor acestora, iar rezultatele nu sunt comparate cu situațiile îngrijitorilor formali, aceștia din urmă având motivații foarte diferite.
Specificul cercetării calitative și restrângerea geografică a cercetării la județul Mehedinți face ca generalizarea rezultatelor să nu fie posibilă, astfel recunoaștem limitarea acestora. Acest studiu constituie un punct de plecare pentru cercetări similare în alte regiuni și compararea rezultatelor în vederea identificării similarităților și/sau a diferențelor.
În cadrul studiului a fost identificată o distribuție inegală în privința sexului și a vârstelor respondenților, acestea reprezentând variabile ce pot influența atât raportările, cât și experiențele individuale ale îngrijitorilor. De asemenea, legăturile afective ale îngrijitorului față de persoana îngrijită au potențialul de a influența modul în care îngrijitorul face față provocărilor și felul în care își percepe calitatea vieții.
Persoanele care se ocupă cu îngrijirea prietenilor sau a rudelor în mod involuntar sunt numiți îngrijitori informali. A oferi ajutor și sprjin unei rude sau unui prieten aflat în dificultate medicală reprezintă un act de curaj și de empatie față de aproapele tău, însă pentru îngrijitorul informal poate reprezenta, o dată cu trecerea timpului, un mod de viață stresant, cu afecțiuni pe termen lung asupra sănății fizice și psihice. Îngrijitorii au și rolul de angajat, dar și cel de părinte, iar tensiunea acumulată în munca cu persoana îngrijită se poate revărsa în domeniul profesional sau parental.
Cercetarea prezentă face referire la dificultățile și barierele resimțite de către îngrijitor în întregul proces de îngrijire a persoanei vârstnice. Lucrarea de specialitate dorește să contribuie la dezvoltarea domeniului care vizează impactul îngrijirii la domiciliu a vârstnicilor asupra vieții îngrijitorului. Lucrarea abordează o metodă de cercetare calitativă și se bazează pe un ghid de interviu semi-structurat. Scopul cercetării este acela de a investiga și analiza experiența aparținătorilor odată cu procesul de îngrijire a persoanelor vârstnice.
Rezultatele cercetării prezente aduc informații noi atât pentru comunitatea academică, cât și pentru societate, deoarece prezintă aspectele pozitive și pe cele negative din întreg procesul de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice. Principala cauză a îngrijirii persoanelor vârstnice o reprezintă starea de sănătate precară și lipsa moblității și a independenței acestora. Respondenții precizează că odată cu îngrijirea persoanelor vârstnice, toate activitățile casnice sunt realizate în totalitate de către aceștia, precum și îngrijirea totală a beneficiarului. Consumul de alcool a fost principala cauză care a condus la probleme medicale și în final, la paralizie. Viața în mediul rural înseamnă mai multe responsabilități, deoarece condițiile de trai și muncile gospodărești sunt mai mari. Respondenții au precizat că problemele medicale de ordin oftalmologic, dar și boli, precum Parkinson, Alzheimer, au fost circumstanțele care au creat necesitatea îngrijirii.
Migrarea și decesul rudelor sunt factori ce au contribuit la favorizarea îngrijirii membrilor familiei. Odată cu rolul de îngrijitor, relația cu persoanele îngrijite s-a modificat
în rău și nu simt deloc plăcere în a conviețui alături de ei. O barieră întâmpinată are legătură cu deplasarea persoanelor vârstnice. În cazul vârstnicilor care locuiesc în mediul urban, la bloc, aceștia au un risc crescut de excluziune socială din cauza lipsei infrastructurii adaptate la nevoile acestora. Veniturile scăzute reprezintă o barieră pentru majoritatea respondenților, deoarece medicamentele și necesitățile persoanei vârstnice au costuri crescute, iar pensiile acestora, de multe ori, nu acoperă întreaga cheltuială. Conflictele și tensiunile apărute între îngrijitor și persoana vârstnică sunt bazate pe nemulțumirile persoanei îngrijite.
În cazul respondenților care și-au păstrat locul de muncă, dificultatea principală are legătură cu negocierea angajatului cu angajatorul cu privire la concediul medical sau zilele libere în cazul în care persoana vârstnică întâmpină probleme grave de sănătate. Lipsa unei societăți implicate și incluzive pentru persoanele vârstnice denotă o barieră în integrarea acestora în societate și în păstrarea vieții sociale a respondenților. Realizarea igienei zilnice a persoanei vârstnice necesită o forță crescută pentru îngrijitori, deoarece în cazul vârstnicilor nedeplasabili, aceștia trebuie să fie ridicați. Durerile lombare și de articulații sunt principalele simptome prezentate de către respondeți din cauza realizării îngrijirii corporale dificile.
Oboseala cronică din cauza lipsei somnului reprezintă o barieră în efectuarea unei bune îngrijiri a persoanei vârstnice. Unii dintre respondenți se împart între viața de familie, viața profesională și cea de îngrijitor și de-a lungul timpului acumulează frustrări și oboseală care transmit o stare de nervozitate. Odată cu începerea procesului de îngrijire, viața socială, întâlnirile cu prietenii și concediile petrecute departe de casă, fără responsabilități și griji au dispărut. În cazul respondenților care oferă îngrijire la domiciliul persoanei vârstnice, oboseala este pregnantă, la fel și neînțelegerile cu partenerul de viață. Aceștia nu sunt de acord ca soțul sau soția să se deplaseze zilnic pentru a oferi îngrijire, deoarece resursele financiare sunt cheltuite pe transportul în comun, iar timpul petrecut unul alături de celălalt este inexistent.
Singurele activități pe care îngrijitorii le pot realiza sunt întâlnirile cu prietenii la domiciliu. În cazul respondenților care petrec câteva ore de îngrijire la domiciliul persoanei vârstnice, viața socială încă există, însă aceștia afirmă că s-a schimbat, deoarece nu mai au
același timp liber. În cazul respondenților care oferă îngrijire persoanelor vârstnice cu boli cronice și cu vârsta crescută, viața socială nu mai există din anul 2020. Aceștia nu au mai dorit să primească vizite și să realizeze întâlniri de teama virusului Covid-19. Pandemia de Covid a transmis o panică totală și o teamă că vârstnicii se vor infecta și vor muri. Majoritatea respondenților și-au conturat viața personală și socială ca fiind plină de tristețe, oboseală și singurătate.
Îngrijitorii care sunt căsătoriți și au copii, precizează că petrec mai mult timp cu persoana vârstnică decât cu propria familie. Aceștia afirmă că nu pot să se bucure de o vacanță cu familia, fiind necesar să fie alături de persoana vârstnică pentru a-i oferi îngrijire. Odată cu rolul de îngrijitor informal, performanța la locul de muncă a scăzut, respondenții afirmă că se simt mereu obosiți, triști și fără vreo motivație. Certurile și conflictele din cadrul relației cu persoana îngrijită transmit o stare de supărare și tensiune care este observabilă de către colegii de muncă și angajator. Aceștia afirmă că trăiesc un stres crescut, deoarece nu au timp să se odihnească și să petreacă timp alături de familie. Aceștia au un program fix care vizează locul de muncă și îngrijirea persoanei vârstnice.
În cazul respondenților care oferă îngrijire persoanelor care au venituri financiare, cheltuielile care vizează resursele proprii nu sunt atât de mari, deoarece apelează la finanțele vârstnicilor. Cele mai mari cheltuieli sunt realizate pe produse de igienă corporală, în special scutece absorbante pentru adulți. În aceeași categorie sunt incluse și resursele financiare cheltuite pe tratamentul vârstnicilor și pe vizitele la medici. În cazurile în care copiii își îngrijesc părinții sau bunicii și au propria familie și copii, cheltuielile sunt realizate în totalitate de către persoanele vârstnice, deoarece partenerul de viață nu este de acord să ofere venituri financiare din cadrul familiei pentru îngrijirea vârstnicului ceea ce duce la conflicte și tensiuni.
Starea emoțională a îngrijitorului a fost afectată în cazurile în care persoanele vârstnice sunt agresive. Consumul excesiv de alcool sau demența reprezintă cele mai mari pericole pentru respondenți Aceștia afirmă că din aceste cauze, beneficiarii reacționează violent și mereu trebuie să stea cu ușile încuiate și cu teama că-și pot face rău lor sau propriei familii. Lipsa vieții sociale reprezintă un agent care scade bunăstarea îngrijitorilor, aceștia afirmă că tot timpul și-l petrec doar în preajma vârstnicilor, în cazurile în care
aceștia sunt dependenți total. Toți respondenții afirmă că cea mai bună variantă este reprezentată de instituționalizarea vârstnicilor sau de oferirea serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru a avea mai mult timp liber.
În cazul copiilor cu vârste mici, schimbările au fost pozitive, deoarece s-au atașat de persoanele vârstnice și petreceau mult timp împreună cu acestea. În cazul relațiilor cu partenerii, acestea s-au modificat în mod pozitiv sau negativ. Majoritatea respondenților afirmă că partenerul de viață nu este interesat de situația persoanei vârstnice îngrijite, iar aceștia resimt un stres continuu. Toți respondenții care au un loc de muncă au confirmat necesitatea zilelor libere frecvente, deoarece apăreau situații neprevăzute. Unii dintre respondenți au afirmat că în cazul îngrijrii persoanelor cu demență, nu poți avea un loc de muncă stabil, deoarece aceștia pot realiza acțiuni care necesită intervenția directă și rapidă, iar angajatorul nu este de acord să părăsești locul de muncă înainte de finalizarea programului. Respondenții au afirmat că odată cu procesul de îngrijire, relația cu proprii copii s-a modificat în bine, deoarece aceștia au fost implicați și au oferit un sprijin real familiei.
Cercetarea prezentă, prin intermediul interviurilor individuale, reușește să evidențieze circumstanțele care au condus la îngrijirea persoanelor vârstnice, accentul fiind pus pe noile atribuții ale îngrijitorului și pe relația acestuia cu persoana vârstnică. Prezentarea dificultăților, a vieții sociale și personale, dar și a influenței rolului de îngrijitor informal asupra întregii vieți reprezintă tematici abordate în mod obiectiv de către cercetător, care oferă informații importante pentru actualizarea și completarea literaturii de specialitate. Prezentarea calității vieții a subiecților implicați în procesul de îngrijire a adus date necesare pentru atingerea tuturor obiectivelor de cercetare. În final, cercetătorul apreciază că scopul lucrării de specialitate a fost îndeplinit, iar obiectivele și întrebările de cercetare au fost atinse în totalitate.
Cercetarea situației cu care se confruntă îngrijitorii informali este importantă din mai multe motive: pentru a înțelege impactul îngrijirii asupra sănătății fizice, emoționale și financiare a îngrijitorilor, pentru a identifica factorii care contribuie la contextul îngrijitorului, cum ar fi nevoile beneficiarului și propriile circumstanțe ale îngrijitorului informal.
Îngrijitorii informali ai vârstnicilor se confruntă adesea cu un nivel ridicat de stres din cauza cerințelor de îngrijire. Mecanismele de coping sunt strategii pe care indivizii le folosesc pentru a gestiona stresul și pentru a-și menține bunăstarea psihologică. În gestionarea îngrijirii unui vârstnic, următoarele mecanisme de coping pot fi utile:
Coping centrat pe probleme: Aceasta implică luarea de măsuri pentru a rezolva problema care provoacă stres. De exemplu, un îngrijitor poate căuta informații despre boala vârstnicului sau poate participa la grupuri de sprijin pentru a afla mai multe despre îngrijire. Cercetările au arătat că coping-ul centrat pe problemă este asociat cu niveluri mai scăzute stress pentru îngrijitor (Folkman și Lazarus, 1980; Pearlin et al., 1990).
Coping centrat pe emoție: Aceasta implică gestionarea stresului emoțional cauzat de îngrijire. De exemplu, un îngrijitor ar putea folosi tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă sau meditația, pentru a reduce anxietatea sau pentru a căuta sprijin emoțional de la prieteni sau membri ai familiei. Coping-ul centrat pe emoții s-a dovedit a fi eficient în reducerea emoțiilor negative și îmbunătățirea bunăstării psihologice în rândul îngrijitorilor (Folkman și Lazarus, 1980; Pearlin et al., 1990).
Sprijin social: îngrijitorii informali se bazează adesea pe sprijinul social din partea familiei, prietenilor și a grupurilor de sprijin pentru a gestiona stresul generat de îngrijirea unui vârstnic. Sprijinul social poate oferi validare emoțională și un sentiment de apartenență la o comunitate de îngrijitori (Lee și Hwang, 2017; Vitaliano et al., 2003).
Reevaluare pozitivă: Aceasta implică găsirea unui sens pozitiv în experiența de îngrijire. De exemplu, un îngrijitor ar putea vedea îngrijirea ca o oportunitate de a-și exprima dragostea și recunoștința. S-a constatat că reevaluarea pozitivă este eficientă în reducerea stresului îngrijitorului și în îmbunătățirea bunăstării psihologice (Folkman și Lazarus, 1980; Pearlin et al., 1990).
Îngrijirea rezidențială și îngrijirea informală sunt două tipuri comune de aranjamente de îngrijire pentru persoanele în vârstă care au nevoie de asistență în activitățile zilnice. Există studii care afirmă că îngrijirea informală este de dorit: cercetările au arătat că în unitățile de îngrijire rezidențială calitatea îngrijirii oferite poate varia foarte mult, unele unități oferind îngrijire substandard (Castle și Ferguson, 2010). Pe de altă parte, îngrijitorii informali pot oferi îngrijiri mai personalizate, adaptate nevoilor individuale ale
beneficiarului (Kuluski et al., 2013). Îngrijirea rezidențială poate fi costisitoare, costurile variind în funcție de nivelul de îngrijire necesar și de locația unității. Îngrijirea informală, pe de altă parte, este adesea mai puțin costisitoare, deoarece nu implică plata pentru o unitate de îngrijire (Pinquart și Sörensen, 2006).
Îngrijitorii informali se confruntă adesea cu niveluri ridicate de povară și stres din cauza cerințelor de îngrijire (Pinquart și Sörensen, 2006). Îngrijirea rezidențială poate ajuta la ușurarea poverii persoanelor care îi îngrijesc, dar poate fi și o sursă de vinovăție sau anxietate pentru îngrijitorii care simt că îi abandonează pe cei dragi (Kuluski et al., 2013). Preferințele vârstnicilor sunt un factor important de luat în considerare. Unele persoane pot prefera să rămână în propriile case și să primească îngrijire de la membrii familiei sau prieteni, în timp ce alții se pot simți mai confortabil într-o instituție (Kuluski
et al., 2013).
Cercetări viitoare
Direcții viitoare de cercetare pot viza investigarea in profunzime a impactului îngrijirii vârstnicilor asupra sănătății mentale și fizice a îngrijitorilor. Ar putea fi explorată relația dintre orele de îngrijire, nivelul de stres și riscul de depresie, anxietate sau alte probleme de sănătate mintală.
De asemenea, ar putea fi explorate rezultatele intervențiilor care vizează reducerea poverii îngrijitorilor, prin evaluarea eficacității diferitelor servicii de sprijin, cum ar fi centrele respiro, consilierea sau programele de formare.
Investigarea impactului factorilor sociali și culturali asupra vieții îngrijitorilor reprezintă o altă tematică relevantă. Ar putea fi examinat modul în care factori precum sexul, etnia și statutul socioeconomic influențează experiența de îngrijire și nivelul de stres experimentat de îngrijitorii informali.
Lasă un răspuns