ROMÂNI ÎN ELITA MONDIALĂ (8):GICĂ POPESCU

Pe data de 3 noiembrie 2023, la Filarmonica Oltenia din Craiova, va avea loc prima ediție a Galei personalităților de elită ale României. Este un proiect unic prin anvergura sa, care aduce laolaltă în prim-plan reperele valorice ale țării noastre. Pentru tânăra generație, cunoașterea reușitelor și performanțelor unor asemenea personalități este deosebit de importantă.

Prezent cu echipa națională la 3 Campionate Mondiale de fotbal și la 2 Campionate Europene, ales de 6 ori cel mai bun fotbalist al României, între 1989 și 1996 ,a devenit după 18 ani ca jucător titular o adevărată legendă.

Cunoscut sub numele de Gică Popescu, acesta este unul dintre cei mai glorioși fotbaliști ai României,care a câștigat 13 trofee, cu o experiență fabuloasă pe posturile de fundaș central și mijlocaș central, inspirând încredere spectatorilor și siguranță coechipierilor, și care a devenit un brand internațional în fotbalul contemporan. Din bogatul său palmares remarcăm faptul că a câștigat  Supercupa Europei cu Galatasaray -Istanbul (2000), Supercupa Spaniei cu FC Barcelona (1996), Supercupa Olandei cu PSV Eindhoven (1991-1992).

 Familie

S-a născut la 9 octombrie 1967 în orașul Calafat, din județul Dolj,într-o familie în care tatăl era șef de coloană la o bază de autotransport, iar mama era casnică. Are o soră mai mare cu doi ani, care este căsătorită și locuiește în București. După pierderea tatălui, în anul 2014, mama sa se împarte între Calafat și București, unde stă mai mult, aici având cei doi copii, precum și nepoții.

Poveştile părintești despre micuţul Gică reflectă cea ce îl caracteriza de mic, tatăl său evidențiind cumințenia, capacitatea de a învăța rapid și de a comunica cu cei din generația sa. Între timp a dobândit și porecla de „Baciul”, care în limbajul obișnuit semnifică un rol de lider, de conducător de încredere. „În copilărie – își amintea tatăl – a  fost cel mai cuminte băiat, ca o fată. Se ducea mai rar la şcoală. Odată, am vorbit cu diriginta lui şi mi-a spus că vine o dată pe săptămână, dar că este cel mai bun, peste cei care se duc zi de zi. Când a avut majoratul, în curtea mea a venit toată echipa Craiovei. Au mai trecut Stoicikov, Petrescu şi Hagi”.

Gică Popescu este căsătorit cu Luminița Popescu, sora soției lui Gică Hagi. Au împreună doi copii, o fată născută în anul 2000 și un băiat născut în anul 2003, care au fost educați în spiritul datoriei și al bunului simț, al responsabilității și respectului pentru muncă, marele campion susținând că orice ban trebuie câștigat prin efort și nu oferit gratuit. Fiica lor, Maria, a absolvit o facultate de afaceri, la o universitate particulară din Barcelona, denumită Escola Superior d’Administració i Direcció d’Empreses. Apoi și-a continuat studiile la Londra, în capitala Angliei, unde urmează un master în cadrul University of the Arts London.  Băiatul lor, Nicolas, a mers pe urmele tatălui, formându-se ca jucător la Academia Hagi, preferând postul de mijlocaș și apoi jucând la Farul Constanța, în paralel ajungând și component al lotului național U20.

Gică Popescu a devenit un fotbalist de renume prin muncă asiduă,prin disciplină liber consimțită și perseverență. Așa a ajuns căpitan al echipei naționale de fotbal a României, dar și căpitanul celebrei echipe F.C. Barcelona. Totodată, a jucat și în campionatele de fotbal ale altor țări, cum ar fi: Olanda, Anglia,Germania, Spania, Italia și Turcia , în prezent fiind impresar și om de afaceri.

De 6 ori a fost declarat fotbalistul român al anului, în perioada 1989-1996. Cu echipa națională de fotbal a României a participat la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990,1994 și 1998) și la două Campionate europene de fotbal (1996 și 2000).

Studii și ocupații. Roluri de conducere

  • Școala Generală în oașul Calafat;
  • Liceul Frații Buzești din Craiova, absolvent 1987;
  • Facultatea de Educație Fizică și Sport, Universitatea din Craiova, absolvent 2003.
  • Pentru Gică Popescu, fotbalul a devenit o ocupație primordială, în care s-a format și a excelat, jucând la diverse echipe de club:  
  • Dunărea Calafat (1982-1984),
  • Universitatea Craiova (1984-1987),
  • Steaua Bucureşti (1988),
  • Universitatea Craiova (1988-1990),
  • PSV Eindhoven (1990-1994),
  • Tottenham Hotspur (1994-1995),
  • F.C. Barcelona (1995-1997),
  • Galatasaray (1997-2001),
  • Lecce (2001-2002),
  • Dinamo Bucureşti (august 2002-noiembrie),
  • Hanovra 1896 (2003).
  • A debutat în Liga 1 la 09.06.1985, în meciul Universitatea Craiova – FC Braşov (1-0), ultimul meci în Liga 1 fiind la 16.11.2002, în meciul Oţelul Galaţi – Dinamo (2-0).
  • La echipa naţională a debutat pe 20 septembrie 1988, în meciul Albania – România (3-0) adunând 115 meciuri şi 16 goluri pentru echipa naţională.
  • A participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial şi la două turnee finale ale Campionatului European, fiind desemnat de şase ori cel mai bun fotbalist al României – 1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996.

Fotbalul şi Universitatea le-a descoperit într-o revistă cumpărată de tatăl său în 1974. „Tata m-a dus de mână la meciurile Craiovei Maxima”, spunea Gică. Acesta povesteşte în volumul „Viaţa mea”, scris de Daniel Nanu, o discuţie pe care a avut-o cu tatăl Costică, decedat în mai 2014: „Tată, o să vină ziua în care eu o să fiu în locul lui Ştefănescu. Iar lumea mă va iubi mai mult decât pe el!”.
        Junioratul l-a făcut la Calafat, în oraşul său natal, iar de acolo a ajuns la Universitatea. A jucat din 1984 până în 1988, atunci când a decis să plece la Steaua. A fost o adevărată poveste plecarea sa la Bucureşti, dar după doar un sezon petrecut în Ghencea a decis să se reîntoarcă în Bănie, acolo unde a mai stat doi ani, până a plecat din România.
        A ajuns în Olanda imediat după Revoluţie, a semnat cu PSV Eindhoven şi a jucat aici timp de cinci sezoane. A plecat în Anglia la Tottenham Hotspur, iar după doar un an a semnat cu Barcelona! A fost promovat din primul moment de Johan Cruyff, primind chiar şi banderola de căpitan,fapt care l-a impresionat foarte mult și pe care l-a relatat mai târziu în felul următor:

„Eram primul român căpitan al unei echipe aşa de mari! Era o mândrie, simţeam că reprezint ţara şi fotbalul românesc! Am ţinut cu dinţii să-mi onorez cât mai bine rolul şi n-a fost deloc simplu. Cruyff, unul dintre cei mai mari antrenori pe care i-a avut fotbalul mondial, a luat o decizie care a uimit pe toată lumea, inclusiv pe mine: la doar şase luni după ce fusesem transferat acolo, m-a numit al doilea căpitan de echipă!? Şi, după alte şase luni, am devenit prim-căpitan! Trecuse doar un an de când semnasem pentru ei”.

După doar două sezoane petrecute în Spania,Gică Popescu decide că e timpul pentru o nouă schimbare şi semnează cu Galatasaray, acolo unde a jucat timp de cinci sezoane. Finalul carierei l-a găsit la Hannover, după mici perioade de timp pe care le-a petrecut la Lecce şi Dinamo.

Funcții de conducere:

  • Președinte la Academia de Fotbal Gică Popescu (2000-2010),
  • Președinte la Clubul “Farul” Constanța (2020-prezent),unde antrenorul tehnic este Gică Hagi.

Realizări de marcă în fotbalul de performanță

  • Lider și conducător:
  • Căpitan al Echipei Naționale de Fotbal a României,
  • Căpitan de echipă la F.C.Barcelona (1995-1997),
  • Trofee câştigate de Gică Popescu
    Steaua: 1 titlu de campion (1988); Cupa României atribuită Stelei după finala cu Dinamo din 1988 nu poate fi inclusă în palmaresul lui Popescu, pentru că Steaua a renunţat la trofeu în 1990;
    PSV: 2 titluri de campion (1991, 1992), 1 Supercupă (1992)
    FC Barcelona: 1 Cupă a Regelui (1997), 1 Supercupă a Spaniei (1996), Cupa Cupelor (1997)
    Galatasaray: 3 titluri de campion (1998, 1999, 2000), 2 Cupe ale Turciei (1999, 2000), Cupa UEFA (2000), Supercupa Europei (2000)

Etapele unei cariere de prestigiu:

Cluburi de seniori

  • Universitatea Craiova (1985-1990) – 22 goluri
  • Steaua Bucureşti (1988) – 1 gol
  • PSV Eindhoven (1990-1994) – 24 goluri
  • Tottenham Hotspur (1994-1995) – 3 goluri
  • F.C. Barcelona (1995-1997) – 9 goluri
  • Galatasaray (1997-2001) – 5 goluri
  • Lecce (2001-2002) – 3 goluri
  • Dinamo Bucureşti (august-noiembrie 2002) – 0 goluri  
  • Hanovra 1896 (2003) – 1 gol.

Echipa națională

  • 1988-2003 – România – 16 goluri.
  • În cariera sa fotbalistică de 18 ani, Gică Popescu a înscris 84 de goluri, deși a jucat pe posturi defensive, ca mijlocaș sau fundaș, înscriind 68 de goluri pentru echipele de club și 16 pentru echipa națională a României.
  • Cele mai multe goluri le-a înscris în perioada când a fost titular la Universitatea Craiova – 22 goluri, între anii 1985-1990, și la PSV Eindhoven, în Olanda – 24 goluri, în intervalul 1990-1994.

După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și și-a deschis propria școală de fotbal la Craiova – Academia de Fotbal Gică Popescu. 

În anul 2005 a candidat pentru postul de președinte al Federației Române de Fotbal, ocupat până aci de fostul fotbalist Mircea Sandu, însă la alegerile din 21 noiembrie a adunat doar 102 voturi, față de 187 ale contracandidatului său.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.

Gică Popescu este o legendă vie a fotbalului românesc și o personalitate care inspiră mult respect și simpatie în rândul mai multor generații de suporteri. Ca om și specialist în tainele fotbalului de rang înalt, acesta are  o poziție echilibrată în aparițiile publice și o ținută de gândire și comportament bazată pe valori morale perene. Ceea ce îl caracterizează și apreciază tinerii la marele fotbalist sunt:rigoarea în antrenare, dedicația în muncă și  corectitudinea în relațiile interumane, responsabilitatea față de obiectivele asumate și mentalitatea triumfătoare, ca sursă motivațională.

Informațiile au fost preluate din volumul „Români în elita mondială”, coord. Dumitru Otovescu, Editura Beladi, Editura Sitech, Craiova, 2023.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*