Tudor Nedelcea, născut în Mehedinți, în urmă cu 80 de ani, este cărturarul redutabil al Craiovei. Scriitor de renume, critic și istoric literar, editor; a scris și a publicat peste o sută de cărți din domeniile – istorie literară, istoria cărții, istoriografie, istorie bisericească, problematica românilor de pretutindeni., cu aplecare patriotică asupra Basarabiei și Bucovinei. Ideea alăturării Olteniei de aceste două tărâmuri românești, care au suferit ocupații (le-am zice) vremelnice pentru că se află la extremele țării, este memorabilă și îi aparție în întregime.
Eminescu a făcut obiectul mai multor studii. Anul acesta, a tipărit Mihai Eminescu, Texte esențiale, Editura Autograf MGM, ediție anastatică, selecție și prefață de Tudor Nedelcea. Sunt cu totul 256 de pagini, culese cu grijă din cele vreo 15.000 de pagini, volumele 9 – 13 și 15, ale ediției Perpessicius inaugurate în anul 1939. Eminescu este titanul unei opere urieșești. Iar Tudor Nedelcea, scribul angajat din dragoste într-o muncă titanică de studiere, alegere, copierea și aranjarea unor „texte sclipitoare”, socotite de el esențiale, în douăzeci și trei de capitole tematice. Dacă cele cincisprezece volume ale edției sunt greu de procurat de către unele școli și universități, biblioteci, tineri și vârsntici, implicând și costuri înalte, această carte este un tezaur. Ea se cuvine preluată de marile edituri și tipărită în tiraje de masă, astfel încât gândirea poetului național să ne îmbogățească pe toți românii. Fie ca fiecare familie de români să aibă în casă, la îndemână, cărțile Poezii și Texte esențiale de Mihai Eminescu.
Tudor Nedelcea adaugă cărții sale o prefață cuprinzătoare, de fapt un studiu de peste douăzeci de pagini și un capitol concluziv, intitulat: Eminescu în conștiința criticii. „Eminescu are meritul de a fi salvat onoarea spirituală a poporului român”, scrie Petre Țuțea. „Expresia integrală a sufletului românesc” (Nicolae Iorga). „Astfel se stinse, în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”(George Călinescu).
Iată titlurile unor capitole ale acestei cărți asemenea Bibliei, cu învățăturile lui Eminescu, pentru români asemenea mărturisirilor de credință creștină ale lui Iisus: Profesiune de credință. Mihai Eminescu se adresează globaliștilor: „Iubirea de țară e pururea și pretutindenea iubirea trecutului” și numai oamenii care țin la instituțiile părinților pot fi patrioți. Religie, Mihai Eminescu: „Biserica ortodoxă a răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor biserici: ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată națională. Și: Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea Domnului”. Istorie, Mihai Eminescu: „Viteaz în războaie, muncitor și cinstit în timp de pace, grăitor de adevăr, glumeț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie”. Sau: „Dacă vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza vom afla că aproape toți conspiratorii, afară de câțiva amăgiți, erau străini”.
„Ca o certă conștiință a forței sale intelectuale, opiniile eminesciene despre misiunea istorică a poporului rămân dovada peremptorie a vitalității neamului românesc, iar vasta sa creație restituie măreția unui timp eroic, românesc și universal deopotrivă”, încheie Tudor Nedelcea, cel care se încununează cu gloria de a ni-l face accesibil pe genialul Învățător al neamului.
Din Valea Brazilor, 1 Decembrie 2025
Constantin Lupeanu
Lasă un răspuns