,,Fericirea este acea trăire pe care oamenii imperfecţi o au când fac sau găsesc ceva bun într-o lume imperfectă”!
(Silvano Arieti)
Aproape instantaneu, dar, din legitimă curiozitate, răsfoind filele ultimelor lecturi, am ajuns la lucrarea «Interpretazione della Schizofrenia», Editore «Feltrinelli», Biblioteca di psichiatria e di psicologia clinica, 1974, a psihiatrului american născut în Italia, Silvano Arieti, în care autorul expune cu argumente demonstrative ale unei analize psihologice de o înaltă ţinută, aspectele contemporane ale schizofreniei, o afecţiune psihică gravă, care afectează modul în care o persoană gândeşte şi se comportă atipic, conducând în ultimă instanţă la o interpretare anormală a realităţii de către persoana afectată. De aceea, persoanele cu schizofrenie pot părea rupte de realitate, lucru care le afectează semnificativ viaţa şi în mod expres interacţiunea cu familia şi cu prietenii din jur. În linii mari fiind privită afecţiunea, aceasta înseamnă o tulburare psihică majoră ce are un grad înalt de severitate şi care cuprinde o serie de afecţiuni din clasa psihozelor, adică, tulburări ce alterează gândirea şi percepţia, având un impact semnificativ asupra vieții pacientului! Dar, nu acesta este scopul de bază al abordării acestei teme, pentru că ea ţine de domeniul psihiatriei clinice, când sunt tratate aspecte care privesc halucinaţii, delir, comportament maladiv şi gândire dezorganizată, pentru că autorul cărţii, un psihiatru de referinţă în acest domeniu, surprinde cititorul prin modul cum este abordată problema explicării structurilor cognitive ale individului!
,,Inconştientul şi mintea persoanei schizofrenice percep două sau mai multe obiecte drept identice…”!
În esenţă, teoriile lui Silvano Arieti despre anxietate, depresie şi gândire necontrolată accentuează faptul că structurile cognitive ale unei persoane definesc modul său de gândire şi ele se cristalizează din fragedă copilărie, iar, pe măsura trecerii timpului, ele se consolidează asemenea unor structuri puternice şi bine întemeiate prin care se dobândeşte experienţa de viaţă! Aşadar, prin lucrarea «Interpretazione della Schizofrenia», psihiatrul Silvano Arieti, pe lângă interesantele elemente de psihanaliză vehiculate în a doua jumătate a secolului trecut, se apleacă profund asupra stărilor de depresie, care afectează considerabil structurile cognitive ale individului, dar, ceea ce surprinde cu adevărat este faptul că autorul stabileşte o cosubstanţialitate între starea de depresie şi ideologie, pentru că structurile cognitive ale individului capabil să gândească independent sunt parțial conștiente, dar mai ales inconștiente, fiecare dintre aceste structuri având ramificații specifice. Prin urmare, ideologiile reprezintă cauza principală a bolilor psihice, o ipoteză care merită să fie analizată cu mare atenţie! Pentru autor, în cazul depresiei, nu gândurile produc stări psihotice depresive, aşa cum susţine școala cognitivă, ci o întreagă incursiune în sfera cognitivă care rămâne de cele mai multe ori şi într-o măsură covârşitoare pe deplin inconștientă. Pentru Silvano Arieti, emoțiile umane nu sunt posibile fără un substrat cognitiv al frământărilor interioare, lucru care se poate confirma prin cercetări neurologice. Iată, astfel, că înțelegerea ființei umane, indiferent de vârstă, sex, condiţie socială sau opţiune politică, demonstrează complexitatea simbolică ce se corelează cu o stare de complexitate emoțională. De aceea, Silvano Arieti consideră că: ,,Fericirea este acea trăire pe care oamenii imperfecţi o au când fac sau găsesc ceva bun într-o lume imperfectă”, mai ales că suportul social al fericirii este deosebit de benefic, reducând nivelul depresiei, al anxietãţii şi al stresului resimţit la o practică de relaxare zilnică ce poate ameliora simptomele de depresie, când relaxarea poate să reducă stresul și să sporească sentimentele de bucurie și de fericire!
,,…Dacă ele au anumite caracteristici asociate care sunt identice”!
Din moment ce depresia îşi pune amprenta asupra multor aspecte ale vieţii cotidiene a unei persoane, putând fi identificată după modul de exprimare, aşa cum arată Silvano Arieti, prin amplitudinea structurilor cognitive, se pare că la baza oricărei depresii stă o ideologie, şi chiar dacă unii autori din cadrul mișcării anti-psihiatrice accentuaseră legătura dintre bolile psihice și ideologii, numai psihiatrul american de origine italiană a subliniat faptul că ideologia se manifestă realmente în cazul pacientului depresiv. De aceea, consideră Silvano Arieti, ideologia este responsabilă, mai întâi, de sensul atribuit evenimentului declanșator al depresiei («precipitating event»), iar pe de altă parte, de modul în care pacientul abordează un anumit eveniment cu conotaţii sociale, iar, în acest caz, ideologia capătă un rol de organizare și de integrare psihică. Totodată, ideologia, prin semnificația atribuită unui eveniment, îl face pe individual devenit pacient să trăiască sentimentul de înfrângere, de neputință, de lipsă de speranță, iar, în cele din urmă, de depresie. Tocmai starea de depresie face ca trăirea subiectivă să devină conștientă, iar substratul său cognitiv să fie doar parțial conștient sau chiar total inconștient. Ca urmare, în cadrul strategiilor politice, studiul circumstanţelor de viaţă are o mare importanţă, dar, mai important este studiul ideilor oamenilor şi ceea ce fac ei cu aceste idei, deoarece capătă importanţă mult mai mare modul în care ideile sunt folosite pentru a genera sentimente trainice! Politica nu este ceva malefic, distructiv, câtă vreme privește modurile de organizare și regulile de funcționare ale comunităților cu scopul bunei conviețuiri și, în general, cu scopul prosperării vieții umane. Numai că, în vremea în care Arieti își scria cartea, politica era prezentă în viața de fiecare zi a omului obişnuit, dar, nu pentru a-i garanta viața, ci pentru a face parte din însăși substanța ei. Când ideologia produce depresie, faptele naturale ale vieții oamenilor devin instantaneu şi brusc fapte politice. Se pare că motivul pentru care Arieti a folosit cuvântul «ideologie», atunci când s-a referit la structurile cognitive care pregătesc terenul pentru depresie, ține de caracteristicile depresiei, care au în vedere forma organizată și recognoscibilă a ideologiilor, ca nişte prezențe constante legate de toate aspectele vieții, poate chiar caracterul rigid, închistat al ideologiilor, ca să nu mai vorbim despre independența ideologiilor față de realitatea exterioară, deoarece structurile cognitive există și creează modele de comportament, atitudini și trăiri afective care se conturează în afara unui dialog cu ceea ce înseamnă realitatea exterioară, percepută prin aceste structuri cognitive cu scopul de a întări stilul de viață creat chiar de către ele! În concluzie, în strânsă legătură cu depresia, ideologia este o structură sau un sistem de structuri cognitive, doar parțial conștiente, dar, bine organizate, rigide și rupte de realitate. Dintr-o astfel de perspectivă, unii ar spune că Silvano Arieti era insensibil la suferințele pacienților săi depresivi, însă, el nu este doar un teoretician declarat, dar și un terapeut foarte bun și eficient, deoarece înțelegea perfect că pacientul depresiv este prizonierul propriei ideologii și că el, terapeutul, trebuie să-l ajute să scape din strânsoarea supoziţiilor ideologice! În fine, autorul consideră că mecanismele de apărare şi instrumentele cu care omul își organizează avantajos realitatea interioară și exterioară se formează într-o lume imperfectă și pe cont propriu. Silvano Arieti era cât se poate de conștient de componenta biologică a depresiei, doar că, în aceeaşi măsură, el manifesta mai mult interes pentru elementele psiho-dinamice ale biografiei pacientului, ceea ce face ca în zilele noastre, mai ales în perioade electorale, merită analizată relaţia dintre depresie şi ideologie!
Lasă un răspuns