,,Goana nebună după bani este cea dintâi pierzare a omului”! (Sf. Ioan Gură de Aur)
Din orice studiu economic rezultă faptul că banii sunt o marfă «specială» care mijloceşte schimbul tuturor mărfurilor şi chiar dacă primii bani erau, de regulă, bani-marfă, confecționați din materiale prețioase, precum aurul, argintul sau alte metale, ulterior, banii au luat forma unor bancnote de hârtie care erau mai uşor de păstrat şi chiar de folosit! Nu aş dori să prezint o «lecţie» de economie politică, aşa cum am făcut-o la lecţiile cu elevii de liceu şi cu studenţii în anii mei de activitate didactică, pentru că noţiunea de «economie politică» aparţine economiştilor clasici englezi, nicidecum ideologiei comuniste, aşa cum au încercat să aprecieze unii «guguştiuci» semidocţi, atunci când mi-au reproşat că folosesc acest cuvânt, ca un termen care incriminează pe cel care îl foloseşte! Citind multe cărţi despre tema banilor şi făcând legătura cu titlul articolului de faţă, consider că adevărata avere a unui om o constituie timpul și libertatea sa, iar, banii sunt doar un mijloc prin care se materializează energia economică şi reprezntă o marfă care a devenit un mediu de schimb obișnuit. Banii nu au existat dintotdeauna, fiind o invenție a oamenilor care au renunţat să schimbe produse agricole cu animale sau cu diferite bunuri de consum!
,,Banii nu au făcut niciodată pe nimeni fericit și nici nu vor face”! (Benjamin Franklin)
În vremuri străvechi, oamenii erau vânători sau agricultori și averea lor era exact ceea ce reușeau să producă: grâu, opinci, pâine, brânză, pește, carne și așa mai departe, când apelau la schimbul de bunuri pe care noi îl numim «troc», dar, acest schimb în natură nu mergea bine întotdeauna, pentru că un crescător de oi nu putea să dea o oaie ca să-și cumpere o blană de urs sau altceva, pentru că oaia sau vaca valorau mai mult decât blana de urs și nu putea să taie animalul ca să-i dea bucată de carne vânătorului de urşi, iar, ca urmare, a apărut nevoia unui mijloc de schimb care să aibă aceeași valoare pentru toată lumea, adică, a monedelor de schimb. Acestea nu au fost întotdeauna din metal precum cele din aur și argint, deoarece, multă vreme oamenii au folosit piei de animale, scoici, sare, oglinzi și tot felul de alternative ca bunuri mijlocitoare de schimb. De aceea, unitatea de schimb trebuia să fie ușor de împărțit în unităţi mai mici, aşa cum leii noştri româneşti pot fi împărțiți în 50 de bani, 10 bani, 5 bani și 1 ban, dar, şi în 10 lei, 50 de lei, 100 de lei, 200 de lei pentru a plăti ceea ce îţi doreşti să cumperi! Pentru oameni a apărut posibilitatea de a folosi monede mai mici, ușor de transportat, dar, apăreau alte pericole, ca oamenii să se fure sau chiar să se ucidă între ei entru monedele din metale preţioase, aşa că au fost tipărite bancnotele de hârtie, cu toate că aurul a ajuns ca să fie cea mai importantă monedă de schimb, cel mai rezistent şi mai preţios metal dintre toate, pentru că nu se oxidează, nu se degradează, nu se strică în timp şi chiar dacă de-a lungul războaielor s-au distrus clădiri, pământuri, s-a dat foc la holde, s-au otrăvit fântâni și multe alte nenorociri, cu toate acestea, aurul a putut să fie recuperat, motiv pentru care aurul a fost simbolul bogăţiei și motivul multor războaie, chiar a majorității dintre ele.
În altă ordine de idei, putem vorbi despre ceea ce înseamnă acceptarea socială, pentru că banii au valoare doar dacă și alții îi recunosc şi îi apreciază ca fiind valoroși. La un moment dat, s-a constatat faptul că înainte ca aurul să fie recunoscut ca metal prețios, puteai să ai tone de aur pentru că nu valora mare lucru, dar, cu cât lumea a început să accepte valoarea aurului la nivel mondial, cu atât acesta a devenit mai prețios. În ultimă instanţă, banii înseamnă doar un mijloc universal de schimb, nu valută: dolar, leu, euro sau rublă, pentru că acestea sunt doar exemple de bani care trebuie să fie divizibili, portabili, în cantitate limitată, durabili și să fie acceptați de către toţi cei cu care faci schimb. Chiar în cazul unor ţări dezvoltate, bancnotele și monedele din zilele noastre nu îndeplinesc foarte bine aceste criterii, aşa că nici aurul nu este un metal perfect. Chiar dacă apare dscutabilă aprecierea, aurul este în cantitate limitată pentru că se cunoaște cantitatea de aur care există în lume și în fiecare an se mai prelucrează, în medie, cu 2% mai mult şi chiar dacă s-ar extrage mai mult aur, valoarea i-ar scădea semnificativ.
,,De fiecare dată când iei cu împrumut bani, furi de la tine din viitor”! (Nathan Morris)
Deși îndeplinește toate criteriile banilor preferaţi, aurul nu este perfect, pentru că monedele pot fi ușor de transportat, dar nu la fel de ușor ca și hârtia, iar, în felul acesta a apărut nevoia bancnotelor, deoarece, în engleză, termenul de «banknotă» explică exact despre ce este vorba: bank-notă, adică un înscris de la bancă. Deci, în loc să ducă monedele de aur după el, devenind o pradă ușoară pentru tâlhari, bancherul păstrează în siguranță aurul pentru el şi îl ţine în seif, iar, cetăţeanul primeşte în schimb o hârtie care să demonstreze că omul are aur în custodia bancherului. Dar o singură hârtie care atestă că ai bani în bancă nu e divizibilă, iar, cel care deținea aceste bancnote putea recupera aurul de la bancher. Bancnotele, ca lucruri în sine, sunt doar niște hârtii, nu au nici o valoare, nu sunt durabile şi chiar dacă sunt confecţionate dintr-un material plastic și nu din hârtie simplă, tot pot fi distruse cu ușurință! Desigur, bancnotele au fost un înlocuitor bun pentru aur, câtă vreme îndeplineau și celelalte criterii care privesc o divizibilitate mai mare decât a aurului, portabilitate mult mai bună, rezervă limitată, pentru că nu pot fi tipărite mai multe bancnote decât aurul din bancă. Dacă se schimbă bancnota pentru aur, aceasta nu mai are nici o valoare. Se poate spune că în ceea ce priveşte acceptarea socială, atât timp cât lumea are încredere în banca ce produce bancnotele, atunci lumea este de acord să le folosească drept unealtă de schimb. Oricum, la nivel de țară, statul este cel care păstrează în siguranță aurul și produce hârtiile care atestă cât aur are în cont. Astfel, în loc să fii plătit în aur, primești contravaloarea lui în hârtii, pentru a tranzacționa mai ușor, iar, dacă te duci cu hârtiile la bancă, poți obține aur în schimb, iar hârtiile sunt distruse. Poate surprinde afirmaţia, pentru că așa ar fi trebuit să meargă lucrurile, numai că în zilele noastre, bancnotele nu mai au această valoare şi de mulţi ani, banii şi bancnotele sunt falsificate, sunt folosite ca instrumente de speculă şi de şantaj, deci, bancnotele nu mai sunt emise pe baza rezervelor de aur. Statul corupt sau statul fantomă din zilele noastre ne spune că bancnotele din plastic au o pretinsă valoare și să continuăm să le folosim pentru că au ei grijă ca economia să funcționeze aşa cum trebuie, dar, acum, aşa cum se întâmplă în ţara noastră, există mai multe bancnote în circulație decât aur în rezervele statului, iar, aceste bancnote torpilate prin datorii și împrumuturi, nu mai au o valoare reală şi nu te mai poți duce la bancă să schimbi hârtiile pe aur pentru că nu se mai face acest schimb. Statele fantomă şi corupte tipăresc din ce în ce mai multe hârtii, în speranța de a controla economia, însă cu cât există mult multe astfel de hârtii, cu atât au mai puțină valoare! Putem vedea că începând din anul 2007 și până în prezent, leul nostru și-a pierdut 34% din valoare, adică, ceea ce cumpărai în 2007 cu 100 de lei, acum plătești 184 lei pentru același lucru, sau, invers, dacă atunci cumpărai 100 de pâini, astăzi poți cumpăra doar 66 cu aceeași bani, pentru că nu s-au scumpit mărfurile, bunurile de consum, ci, hârtiile din portofel valorează mai puțin. Dacă ești rătăcit și nu mai înțelegi nimic, ai dreptul să fii astfel, pentru că nu are sens faptul că statele s-au decis să nu mai folosească aurul ca standard, şi nu e doar doar cazul României, ci a majorității țărilor din lume, pentru că banii scoși în mod forţat la imprimantă se numesc bani «fiat», adică bani care au valoare doar pentru că așa spune statul respectiv, care de multe ori este un stat corupt, fiindcă dolarul și euro sunt toți bani «fiat», cum glăsuieşte sau cum comandă statul! În concluzie, nu poți să ai libertate financiară, dacă nu înțelegi ceea ce sunt și cum funcționează banii, iar, acest lucru întăreşte spusele Sf. Ioan gură de Aur, că goana nebună după bani este cea dintâi pierzare a omului!
Lasă un răspuns