Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau Săptămâna Mare este perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare!
Domnul a spus Pilda celor zece fecioare pentru a ne îndemna la milostenie!
Aşadar, în Sfânta și Marea Marți, de astăzi, în lăcaşele de cult se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie, mai ales că ziua liturgică începe, după cum se arată în «Triod», chiar de luni seara, cu Denia, adică Utrenia din Sfânta și Marea Marți. În cadrul slujbei s-au citit pericopele evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 12, versetele de la 15 la 46 și capitolul 23, versetele de la 1 la 39. În cântarea aceleiaşi Denii, aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Marți prin lectura Sinaxarului din care aflăm că în timp ce Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patimă, le-a spus ucenicilor Săi pilda celor zece fecioare, pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța ca să fim cu toții pregătiţi înainte de sfârșitul vieții. De aceea, Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei, apreciind că fecioria are mult merit și este de o mare însemnătate, dar pentru ca nu cumva cineva, trăind în feciorie, să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei! Pentru exemplificare, Domnul nostru Iisus Hristos spune pilda prin care pe cinci dintre fecioare le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și multul și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei, însă, pe celelalte cinci le numește «nebune», care, chiar dacă aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și duhul milosteniei! Prin urmare, sunt considerate «nebune», pentru că nu au săvârșit cea mai mare dintre virtuţi, milostenia, dar, s-au îngrijit de cea mai mică, fecioria, așa că în nimic nu se deosebesc de fiinţele desfrânate, care sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani! În vreme ce se perinda noaptea acestei vieți, toate fecioarele au adormit, adică, au murit, fiindcă moartea se numește somn! Deci, atunci când ele dormeau, un strigăt mare s-a auzit la miezul nopții, iar, cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele «nebune», pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Iar, cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării Domnului, așa că le-au răspuns, zicând: «Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Duceți-vă la cei ce vând, adică, la săraci, și cumpărați!». Dar, acesta nu era lucru uşor, căci după moarte, nu mai este cu putință! Același lucru l-am văzut şi în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, deoarece, la venirea Lui Iisus, fecioarele «nebune» s-au apropiat fără lumină și bătând în ușă au strigat: «Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!», după care Însuși Domnul Hristos le dă acea decizie înfricoșătoare, zicându-le: ,,Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci, cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia?”. Din acest motiv, purtătorii de Dumnezeu Părinți au rânduit ca să se așeze în această zi «Pilda celor zece fecioare», ca să ne îndemne să veghem pentru a fi gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiută este ziua și ceasul sfârșitului vieții! În acest fel, prin istoria vieții lui Iosif cel preafrumos ca să trăim în curăție, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc! Dacă vom săvârși o singură virtute, și nu ne vom griji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, cea mai mare virtute, nu vom intra cu Iisus Hristos la odihna cea veșnică, ci vom fi rușinați şi lăsaţi uitării! Într-adevăr, nu e un lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât calculul perfid prin care ca fecioria este copleşită de patima banilor! Tot în Sfânta şi Marea Marţi se săvârșește Liturghia darurilor înainte sfințite, unită cu Vecernia în cadrul căreia la «Paremii» se citesc textele din cartea «Ieșirea», capit. 2, versetele de la 5 la 10 și cartea «Iov», capit. 1, versetele de la 13 la 22. În cadrul acestei Liturghii se citește Pericopa Evanghelică de la Sf. Ev. Matei, capit. 24, versetele de la 36 la 51, capit. 25, versetele de la 1 la 46, capit. 26, versetele de la 1 la 2, deoarece, lecturarea acestor texte evanghelice este specifică Liturghiilor darurilor înainte sfințite din Săptămâna Patimilor, săvârșită în zilele de luni, marți și miercuri unite cu Vecernia zilei următoare.
,,Cerul şi pământul vor trece, dar, Cuvântul Meu, nu va trece”!
În partea finală a Liturghiei darurilor înainte sfințite, să medităm la un scurt dialog plin de învăţătură cu Domnul nostru Iisus Hristos, cu întrebări desprinse din «Psaltire»:
-V.G. «Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-te-ai şi Te-ai milostivit spre noi!».
-IISUS HRISTOS: ,,Cerul şi pământul vor trece, dar, Cuvântul Meu, nu va trece”!
-V.G. «Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om!».
-IISUS HRISTOS: ,,Când va veni Fiul Omului în Slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al Slavei Sale! Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui! El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile de-a dreapta, iar caprele la stânga Lui!
-V.G. «O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a Lui Dumnezeu şi a ta, Doamne, este Mila! Că tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui!».
-IISUS HRISTOS: ,,Atunci, Împăratul va zice celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii! Căci, am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat! Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut! Am fost străin şi M-aţi primit, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine!».
-V.G. Atunci, cei neprihăniţi Îi vor răspunde! «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut, când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat, când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?».
-IISUS HRISTOS: «Drept răspuns, Împăratul le va zice»: ,,Adevărat, vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut”!
Lasă un răspuns