Războiul din Ucraina a trecut granița României de zeci de ori. Uneori pentru câteva minute, alteori suficient cât avioanele de luptă să fie ridicate de la sol. Drone au căzut în câmp, lângă localități și chiar pe un bloc. Unele au dispărut de pe radar, altele au fost urmărite și lăsate să plece, iar patru au fost doborâte.
Bilanțul oficial al Ministerului Apărării a ajuns la 42 de pătrunderi neautorizate de la începutul războiului din Ucraina. MApN mai contabilizează 64 de situații în care au fost identificate drone sau fragmente de drone și patru drone doborâte.
Originea nu a putut fi stabilită public în toate cazurile. Unele aparate au fost identificate drept rusești, inclusiv drone Geran-2, în timp ce pentru altele autoritățile au vorbit pur și simplu despre „drone” sau „ținte aeriene”. Cert este că incidentele s-au produs în contextul războiului ruso-ucrainean și, în cea mai mare parte, în timpul atacurilor desfășurate în apropierea graniței României.
Iar cifrele arată o evoluție spectaculoasă: două pătrunderi în 2023, șapte în 2024, nouă în 2025 și nu mai puțin de 24 numai în 2026.
Totul a început cu niște resturi găsite în Tulcea
Primele mari semne de întrebare au apărut în septembrie 2023, când atacurile asupra porturilor ucrainene de la Dunăre se intensificaseră.
În zona Plauru au fost descoperite fragmente provenite de la o dronă similară celor utilizate de armata rusă. Alte elemente au fost găsite ulterior în zona Nufăru-Victoria.
La început, asemenea incidente păreau excepții provocate de războiul desfășurat la câțiva kilometri distanță.
Excepțiile au devenit însă obișnuință.
În 2024, MApN a contabilizat deja șapte pătrunderi neautorizate și 14 situații în care au fost găsite drone sau fragmente. Resturi au apărut în zone precum Plauru, Periprava și Ceatalchioi. În septembrie, fragmentele găsite la sud de Plauru au fost identificate drept componente ale unei drone rusești Geran-2.
Nicio dronă nu fusese însă doborâtă de România.
Drona pe care F-16 puteau să o doboare. Piloții au decis să nu tragă
Unul dintre cele mai controversate episoade avea să se producă pe 13 septembrie 2025.
O dronă Geran folosită de Federația Rusă în atacurile asupra Ucrainei a intrat în spațiul aerian românesc. Două F-16 au interceptat-o și au urmărit-o.
Incidentul nu a durat câteva secunde. Drona a evoluat în zona frontierei aproximativ 50 de minute.
Piloții români aveau autorizarea să o doboare.
Au decis să nu tragă, după evaluarea riscului ca intervenția să producă victime sau pagube la sol.
Drona a părăsit în cele din urmă România și s-a îndreptat din nou către Ucraina.
În noiembrie, o altă dronă a pătruns aproximativ opt kilometri în România, dinspre Vâlcov către Periprava și Chilia Veche. A dispărut de pe radar, apoi semnalul ei a reapărut intermitent, inclusiv în zona județului Galați. Au fost ridicate avioane Eurofighter germane și F-16 românești, dar aparatul nu a fost doborât.
La sfârșitul anului, bilanțul ajunsese la alte nouă pătrunderi neautorizate.
2026, anul în care situația s-a schimbat
Dacă în primii ani dronele erau încă privite ca episoade accidentale ale războiului de peste graniță, 2026 a schimbat dimensiunea problemei.
În martie, o dronă deviată de apărarea antiaeriană ucraineană a pătruns aproximativ patru kilometri în România și s-a prăbușit la circa doi kilometri de Parcheș, județul Tulcea.
La sol au fost găsite resturile și o suprafață de vegetație arsă. Nu au existat victime.
Au urmat alte incidente și alte fragmente. În unele cazuri, aparatele aveau încărcătură explozivă.
Apoi războiul a ajuns într-un loc în care cu greu mai putea fi ignorat.
În noaptea de 28 spre 29 mai, o dronă care intrase în România a ajuns până la Galați și s-a prăbușit pe acoperișul unui bloc de locuințe. Impactul a fost urmat de incendiu.
Nu mai vorbeam despre un câmp din Delta Dunării. Vorbeam despre un bloc dintr-un municipiu românesc.
În iulie, România a început să tragă
Pe 24 iulie, radarele MApN au detectat o țintă la aproximativ 20 de kilometri est de Sulina.
Drona a intrat în România și a continuat pe traseul Sulina – Brăila – Fetești – Buzău.
Au fost ridicate avioane Eurofighter și F-16.
De data aceasta, ținta nu a mai fost doar urmărită.
La ora 11:02, un F-16 al Forțelor Aeriene Române a lansat o rachetă și a doborât drona într-o zonă nelocuită din apropierea localității Padina, județul Buzău.
În zilele următoare au avut loc noi interceptări și doborâri.
După aproape trei ani în care dronele căzuseră singure, dispăruseră sau fuseseră lăsate să părăsească teritoriul țării, România începuse să le distrugă.
O dronă doborâtă de spanioli deasupra României
În noaptea de 15 spre 16 august, o altă țintă a intrat în spațiul aerian românesc dinspre Republica Moldova, la aproximativ 24 de kilometri nord de Galați.
Un F-18 al Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole, aflat în serviciul de Poliție Aeriană în România, a realizat contact radar cu drona.
Pilotul a primit aprobarea de angajare.
La ora 05:01, drona a fost doborâtă.
Posibilul punct de impact al resturilor a fost identificat între Băleni și Cudalbi, într-o zonă nepopulată.
Ultima a trecut granița și a căzut singură
Cel mai recent episod s-a produs în noaptea de 19 spre 20 august.
La ora 03:21, o dronă a pătruns în spațiul aerian românesc la aproximativ 13 kilometri est de Galați.
Trei minute mai târziu, un elicopter IAR-330 SOCAT raporta că aparatul căzuse la aproximativ patru kilometri nord-est de Grindu, județul Tulcea.
De această dată nu fusese tras niciun foc.
Drona s-a prăbușit singură.
Impactul a provocat un incendiu care s-a stins de la sine. Nu au fost victime și nici pagube materiale, iar resturile aparatului au fost recuperate pentru cercetări.
Era cea de-a 42-a pătrundere neautorizată contabilizată de MApN.
42 de pătrunderi. Cât mai poate fi numit „incident”?
Bilanțul începe să vorbească de la sine.
42 de pătrunderi neautorizate.
64 de situații în care au fost identificate drone sau fragmente.
Patru drone doborâte.
Avioane F-16, F-18 și Eurofighter ridicate în aer. Zeci de alerte. Fragmente cu explozibil. Drone prăbușite lângă localități. O dronă ajunsă pe acoperișul unui bloc.
Iar problema nu mai este doar una românească. Pe 12 august, Consiliul Nord-Atlantic s-a reunit pentru a discuta recentele încălcări ale spațiului aerian din România și Polonia și incidentele cu drone. Aliații le-au calificat drept periculoase și inacceptabile și și-au exprimat solidaritatea cu statele afectate.
NATO și-a întărit deja apărarea pe flancul estic prin „Eastern Sentry”, după seria de încălcări ale spațiului aerian al statelor aliate. În cazul altor incidente produse pe flancul estic, încălcările spațiului aerian au dus inclusiv la consultări de securitate în baza Articolului 4.
Și România? Ce mai așteaptă pentru Articolul 4?
Articolul 4 nu înseamnă război.
Nu înseamnă activarea Articolului 5 și nu obligă NATO să răspundă militar.
Este mecanismul prin care un stat membru poate cere consultări formale cu aliații atunci când consideră că integritatea sa teritorială, independența politică sau securitatea îi sunt amenințate.
Cu alte cuvinte, pragul Articolului 4 este intenționat mai jos decât cel al apărării colective.
România are deja sprijin aliat. Avioane străine participă la Poliția Aeriană, NATO monitorizează situația, iar Consiliul Nord-Atlantic a discutat inclusiv incidentele care au vizat România.
Dar Bucureștiul nu a cerut formal activarea mecanismului Articolului 4 pentru această succesiune de incidente.
Prudența este firească. Nimeni nu dorește escaladarea unui război aflat chiar la graniță.
Numai că, după trei ani, este tot mai greu să vorbești despre excepții.
O dată poate fi un accident.
De două ori poate fi o coincidență.
Dar după 42 de pătrunderi neautorizate, după drone cu explozibil, după aparate ajunse deasupra localităților și după momentul în care avioanele NATO au început efectiv să le doboare în spațiul românesc, întrebarea devine inevitabilă:
Câte drone mai trebuie să treacă granița până când România va considera că propria securitate justifică solicitarea formală a consultărilor prevăzute de Articolul 4 al NATO?
Lasă un răspuns