Pe data de 3 noiembrie 2023, la Filarmonica Oltenia din Craiova, va avea loc prima ediție a Galei personalităților de elită ale României. Este un proiect unic prin anvergura sa, care aduce laolaltă în prim-plan reperele valorice ale țării noastre. Pentru tânăra generație, cunoașterea reușitelor și performanțelor unor asemenea personalități este deosebit de importantă. Aceste modele de succes pot fi asimilate în procesul de educare, inspirându-i pe tineri să-și atingă potențialul maxim și să-și urmeze pasiunile, motivându-i să persevereze pentru a obține succes pe plan național și internațional. Una dintre personalitățile ce va urca pe scena Filarmonicii este Maestrul Gheorghe Zamfir, reprezentant de seamă și promotor al artei românești peste hotare.
Familie
Oltean, după mamă (care s-a născut în Hurezanii de Jos din judeţul Gorj), și dâmboviţean, după tată (care a văzut lumina zilei în Găești), Gheorghe Zamfir a dobândit, prin creaţia sa muzicală și prin întreaga biografie artistică, o identitate naţională, pe care a ridicat-o la rangul de valoare inconfundabilă în patrimoniul cultural al umanităţii, așa cum a reușit anterior, prin sculptură, geniul creator al lui Constantin Brâncuși, recunoscut drept cel mai mare sculptor al omenirii.
Tanti Didina (mătușa tatălui maestrului), Elisabeta Zamfir (mama), Marin Zamfir (bunicul) și
Tudor Zamfir (tatăl) București, anul 1938.
S-a născut în data de 6 aprilie 1941, în orasul Găesti, din judeţul Dâmboviţa, botezat cu numele de Gheorghe și fiind cel de-al doilea fiu al familiei Zamfir. Mama sa, Elisabeta sau Vetuţa, gorjeancă de origine,după cum s-a mai precizat, avea grijă de treburile casei și de îngrijirea celor doi băieţi, Gheorghe și Constantin (cu patru ani mai mare), fiind o femeie credincioasă și devotată valorilor familiale. Până a se naste Gheorghe, în afară de întâiul născut, Constantin, familia Zamfir a mai avut două fetiţe, Lucreţia (născută în 1938) și Vasilica (născută în 1939), dar care au murit la câteva luni de la naștere.
În anul 1994 s-a căsătorit, la Paris, cu franțuzoaica Marie Noelle, de care a divorțat în 2010, fără a rămânea cu ceva din ceea ce agonisise o viață, până la vârsta de aproape 70 de ani. După 5 ani, destinul i-a adus-o în cale pe tânăra și șarmanta Nicoleta Beca, o talentată și frumoasă solistă de muzică populară, cu care s-a casatorit din anul 2015, care a avut un rol major în organizarea propriei vieți de familie. Aceasta a pus ordine în viața civilă și în chestiunile de natură administrativă ale Maestrului, asumându-și gestionarea provocărilor cotidiene și a problemelor de impresariat artistic, față de care Maestrul nu a dovedit nici-o predilecție. Totodată, se îngrijește de sănătatea acestuia și de pregătirea contractuală a spectacolelor.
Studii și ocupații. Roluri de conducere
De când era doar un copil, Gheorghe Zamfir avea un singur vis: să cânte la acordeon ca o fetiță orbă, dintr-un mic taraf întâlnit pe străzile Bucureștiului, într-o iarnă grea, care l-a fascinat la vârsta de 4 ani.
Studiile primare și generale le-a absolvit în localitatea natală Găesti, locul copilăriei sale. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de Muzică nr. 1 din București (astăzi Liceul de Muzică Dinu Lipatti), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument.
În 1961, după Bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 își susține doctoratul, obținând calificativul summa cum laude ,pentru teza intitulată Naiul – geneză, evoluție și semnificație, coordonată de prof.univ.dr. Gheorghe Oprea.
În 2018 este numit Director Onorific pe viață al Centrului International de Schimburi Academice al Naiului de la Conservatorul de Muzica din Xian-China, iar, de Ziua Culturii Române, în 2022, a primit Ordinul Steaua României, de la Președintele Klaus Johannis, pentru întreaga contribuție în muzica universală și în promovarea muzicii românești, în special.
Cele mai importante realizări la nivel mondial
După cunoasterea succesului naţional, prin două albume editate în anii 1966 și 1968, urmează faima mondială, începând cu anul 1970, prin susţinerea a 45 de concerte la Teatrul “Le Vieux-Colombier” și la Teatrul Gaîte – Montparnasse din Paris.
În anul 1969, Marcel Cellier îl invită pe maestrul Gheorghe Zamfir în Elveţia, iar într-o după-amiază îl ia cu el la biserica din Cully, după un vis premonitoriu al Maestrului, în care se visează cântând cu orga într-o catedrală unde are loc pentru prima oară acest eveniment. Toată seara s-a înregistrat, rezultatul fiind uluitor! Astfel s-a născut ideea concertelor de nai și orgă. Imediat, elveţianul a organizat un program de doine românesti, program care mai târziu i-a facut pe cei doi interpreţi celebri în întreaga lume.
Începând cu anii ’70, Gheorghe Zamfir decide să se întoarcă la o formă acustică, mai simplă. Adună lângă el câţiva muzicieni și dă naștere tarafului de concert pe scenă. Franţa îi cade la picioare, începând cu anul 1970, când ţine 45 de reprezentaţii la Teatrul “Le Vieux- Colombier”, iar, în anul 1971, la Teatrul Gaîte- Montparnasse. În anul 1973 seduce întreaga audienţă, prezentă în faţa scenei de la Olympia. În același timp, pleacă într-un turneu mondial. Din America de Sud în Japonia, din Australia în Scandinavia, din Noua Zeelandă în S.U.A. și Canada, farmecă lumea cu sunetele miraculosului său nai.
Naiul este un instrument muzical care s-a născut cu 6000 de ani în urmă și se presupune că imită vocea umană în momentele trăirilor sale cele mai profunde, cu toate inflexiunile sale. Pentru Nai, Maestrul Zamfir a ales lemn de bambus în care introduce ceară naturală de albine pentru a-l acorda într-un mod foarte personal, iar apoi magia începe.
El s-a străduit să descopere mijloacele de extindere a ambitusului acestui instrument. Astfel, naiul tradițional cu 20 de tuburi din mâinile sale, a devenit succesiv, nai cu 22 de tuburi, apoi nai cu 25, 28 și 30 de tuburi și datorită sunetelor ajustate în registrul grav, a reușit să abordeze un repertoriu mai larg în diferite genuri muzicale.
În paralel, Gheorghe Zamfir a compus mai mult de 300 de lucrări pentru nai și orgă sau pian, muzică de cameră și orchestră simfonică, muzică sacră pentru orchestră și cor. A înregistrat mai mult de 200 de albume din care a vândut sute de milioane de exemplare și a obținut mai mult de 120 de discuri de platină și de aur.
În anul 1972, ca urmare a concertelor susţinute și a imensului succes de care s-au bucurat, Gheorghe Zamfir primește medalia de “Cavaler al Belgiei” și apoi “Medalia de Bronz” a Ducesei de Luxemburg, pentru ca în anul următor să primească “Ordinul de Ofiţer al Franţei” și “Ordinul Meritul Cultural Francez”.
În anul 1976, Gheorghe Zamfir intră pe locul patru în topul celor mai bune zece melodii din Anglia, cu “Doina de jale”.
Din anul 1982 a fost nevoit sa suporte o lungă perioadă de exil din România, din cauza atitudinii refractare față de regimul totalitar al președintelui Ceaușescu și a propagandei comuniste, prin dedicarea în public a cântecelor sale lui Dumnezeu în sala Ateneului Român, în timpul celor trei concerte. I-a fost anulat pașaportul și a fost pe nedrept trecut pe lista unei așa-zise secte transcendentale. Are turnee în toată lumea, dar alege Montrealul ca loc al exilului său de opt ani.
Gheorghe Zamfir s-a bucurat, prin arta sa muzicală, de un succes mondial fără precedent pentru vreun român, cu excepția, desigur, a lui Constantin Brâncuși. El a susţinut concerte în faimoase citadele artistice ale lumii, precum legendarele săli Carnegie Hall din New York, Royal Albert Hall din Londra, Olympia din Paris, și în altele din Shanghai, Tokio și Cape Town. A fost primit de însăși împărăteasa Japoniei și de șefi de stat din întreaga lume.
A fost invitatul lui David Letterman și al lui Johnny Carson și s-a bucurat de apreciere pentru arta sa chiar și din partea Papei Ioan Paul al II-lea, fiind invitat de trei ori la Vatican, primind de două ori Medalia Papală, iar a treia oară a fost solicitat să înregistreze un disc de muzică sacră, care să conţină opt compoziţii ale maestrului.
În anul 1988, Gheorghe Zamfir a fost primul artist care a cântat în messa privată a Papei, obţinând și două medalii ale Universităţii “Don Bosco” din Roma.
Gheorghe Zamfir este, de asemenea, un compozitor și un interpret bine-cunoscut pentru coloanele sonore din filme celebre. El a interpretat muzica pentru „Once Upon a Time in America”, „Karate Kid” sau „Omul înalt blond cu un pantof negru”. Tarantino a folosit piesa „Lonely Shepherd” interpretată magistral, ca temă muzicală în filmul „Kill Bill”.
De-a lungul carierei sale, a colaborar cu muzicieni de top precum: James Last, Andrea Bocelli, Ennio Morricone, Lawrence Foster, André Rieu, British Chamber Orchestra, dirijorul Seiji Ozawa, Cvartetul Oxford, Richard Clayderman, Nana Mouskuri, Enrico Macias, Eugene Sarbu, Andrea Griminelli, printre alții.
O parte din colecția de discuri de aur și de platină
Maestrul a primit de două ori “Medalia de Aur a Asociaţiei de pe lângă Academia de Artă, Stiinţe și Litere din Paris” și “Ordinul Săgetătorului de Aur al Italiei”, apoi discuri de aur în Elveţia, Germania, Austria, Ungaria, Finlanda, Olanda.
S-a bucurat de un succes răsunător în Statele Unite ale Americii, unde a primit două Discuri de Aur, fapt unic pentru un artist european.
Artistul a obţinut 25 de discuri de Aur și Platină în Canada, 4 Discuri de Aur în Africa de Sud, 4 Discuri de Aur în Australia, 4 Discuri de Platină în Noua Zeelandă, în total 120 de Discuri de Aur și de Platină obţinute într-o carieră de 57 de ani și 62 de ani de muzică.
Datorită inițiativei și eforturilor Primăriei din orașul Găești, în data de 6 decembrie 2022 a fost inaugurat Centrul Cultural „Gheorghe Zamfir”, în semn de recunoștință pentru întreaga sa carieră artistică și reprezentarea cu demnitate a României pe meridianele lumii.
Lasă un răspuns