Familie
Irinel Popescu s-a născut în data de 22 aprilie 1953, în localitatea Filiaşi, pe atunci reşedinţă de comună, acum oraş cu cca. 17 000 de locuitori. Părinţii săi, Petre şi Elena Popescu, şi-au cumpărat aici, prin anii 1945-1946, o casă spaţioasă, care avea 6 camere şi un teren apreciabil, împărţit în două curţi şi o grădina cu pomi fructiferi, din care nu lipseau alunul şi smochinul. Aceasta era situată în zona centrală a Filiasului, unde s-au şi născut cei doi fii, Irinel, în 1953 şi Dan, în 1954. După naşterea lui Irinel, aici s-au mutat defintiv şi bunicii dinspre mamă.
Irinel Popescu, alături de mama sa
Tatăl său era originar din Craiova, unde a absolvit Liceul Comercial, după care s-a căsătorit cu mama sa, Elena, fiica unor ţărani din satul Radovan, judeţul Dolj, şi apoi s-au stabilit în Filiaşi. Aici, tatăl lui Irinel se ocupa cu comerţul, având deschis un magazin în propria casă, ocupaţie deprinsă de la înaintaşul său, respectiv bunicul lui Irinel. Practicarea negustoriei a adus un anumit confort de viaţă familiei Popescu şi un mod de trai liniştit, întrerupt brusc şi dramatic în anul 1959, când noile legi ale proaspătului regim comunist, instalat la conducerea României, au taxat negustoria ca o activitate de speculă, „exploatatoare”, şi, în consecinţă, au interzis-o. Astfel, tatăl lui Irinel a fost arestat în anul 1959, iar partea din faţă a casei a fost naţionalizată, aici fiind stabilit sediul Uniunii de Cultură Fizică şi Sport. Bolile contractate pe timpul detenţiei şi, apoi, demolarea casei în anul 1986, ca urmare a aberantului plan de sistematizare din Epoca Ceauşescu, i-au măcinat trupul lui Petre Popescu şi grăbit sfârşitul, petrecut în februarie 1989.
Își aduce aminte cu nostalgie că părinții l-au sfătuit permanent să învețe și să-și asculte cu atenție și respect profesorii. Atunci când a trebuit să se pregătească pentru admiterea la facultate a înclinat spre specializarea engleză, însă mama sa l-a consultat și pe tânărul Alexandru Ciocâlteu, fiul unor renumiți și apreciați medici de la Spitalul din Filiași, el însuși student la medicină, care l-a îndrumat spre Facultatea de Medicină, aducand ca argument faptul că engleza poate fi învățată și în afara facultății, ceea ce a și convins-o pe mama sa.
Studii și ocupații. Roluri de conducere
A urmat cursurile Școlii Generale din Filiași, între 1959-1966,după care Liceul „Frații Buzești” din Craiova, între 1967-1971, cu unii dintre marii profesori ai Craiovei: Răducan Georgescu – la matematică, Origen Bunescu – la fizică, Mihai Oculeanu – la biologie. A fost de două ori campion al județului Dolj la juniori, în cadrul competiției de șah (1970 și 1971). Între anii 1971-1977 a fost student la Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină și Farmacie din București (IMF), pe care a absolvit-o în anul 1977 cu media 9.98.
Acesta a fost primul clasat la „Concursul de internat în specialități Chirurgicale” al promoției și a primit premiul „Elena Dimitriu” pentru cea mai bună medie la absolvire și cel mai bun rezultat la examenul de internat.
În anul 1980 a devenit asistent al reputatului profesor și chirurg de faimă, Dan Setlacec, în Clinica Chirurgicală a Institutului Clinic Fundeni, pe care l-a apreciat în mod elogios.
Competențele dobândite i-au îngăduit să-și construiască o carieră medicală ascendentă, un moment de referință constituindu-l anul 1990, când Irinel Popescu devine medic primar chirurg și doctor în medicină. Teza sa de doctorat se intitula “Ulcerațiile acute gastrice hemoragice; studiu clinicopatologic a 340 cazuri UMF Carol Davila București”,aflată sub atenta îndrumare a conducătorului său, prof. dr. Dan Setlacec.
După anul 1995 a participat în mod activ și responsabil la construcția programului național de transplant de organe în România, devenind președinte al Asociației „Romtransplant”, în anul 1997, și reprezentant al României la Consiliul Europei – comisia de transplant.
Un alt moment important de referință l-a reprezentat anul 1999 , când a devenit profesor și șef de clinică la UMF „Carol Davila” – Institutul Clinic Fundeni. Prof. Irinel Popescu este fondatorul programului național de transplant hepatic în România, prin care medicina din țara noastră a ajuns la nivelul competitiv de top al altor programe de transplant hepatic din lume.
Irinel Popescu alături de Thomas Starzl, părintele transplantului hepatic, la Simpozionul de la Bucureşti, anul 2003
Din anul 2012 i s-a încredințat funcția de Director al Centrului de Boli Digestive și Transplant Hepatic – Institutul Clinic Fundeni, apoi de coordonator al Programului de Formare (studii doctorale, postdoctorale), în cadrul Platformei de Formare și Cercetare Interdisciplinară de Medicină Translațională „George Emil Palade” UMF “Carol Davila”, având 20 de doctoranzi cu teze finalizate.
Cariera medicală prodigioasă și rezultatele remarcabile în cercetarea științifică i-au adus, în anul 2013, primirea în rândurile Academiei Române, în calitate de membru corespondent, fiind de asemenea un reper inedit și semnificativ al dezvoltării sale profesionale.
Principalele realizări la nivel internațional
A inițiat relații cu mari chirurgi ai lumii, cu care va colabora la dezvoltarea chirurgiei hepato-bilio-pancreatice și a transplantului hepatic în România: Christoph Broelsch, Masatoshi Makuuchi, Domenico Forti, Sun Gyu Lee, Akimasa Nakao, Nicholaos Lygidakis, la care se adaugă și trei dintre maeștrii săi: Thomas Starzl, Henri Bismuth și Charlie Miller.
În plan internațional, a fost membru în colectivul de redacție al revistei „Journal of Telemedicine and E-Health” și este membru de circa 20 de ani în colectivul de redacție al revistei „Langenbeck’s Archives for Surgery”, cea mai prestigioasă revistă germană de chirurgie.
În anul 2007, a devenit membru al European Surgical Association (ESA), cea mai prestigioasă societate științifică chirurgicală din Europa, parteneră a American Surgical Association (ASA), având ca revistă oficială „Annals of Surgery”, considerată cea mai prestigioasă revistă chirurgicală din lume.
Irinel Popescu la deschiderea Congresului Mondial al IASGO, împreună cu Wataru Kimura (Japonia), primul din stânga, Daniel Jaeck, Nicholas Lygidakis şi Masatoshi Makuuchi. Tokyo, 2011
Din anul 2011 a reprezentat România la Federația Europeană a Academiilor de Medicină (FEAM), fiind ales vicepreședinte în anul 2013 și președinte al Congresului, din anul 2014, al FEAM, desfășurat la București și având ca temă principală „One Health”, un concept modern care s-a dezvoltat foarte mult în prezent la nivel internațional.
În anul 2012 a câștigat, prin competiție, un proiect european de 10 milioane de euro, cu care a construit Centrul de Excelență în Medicină Translațională (CEMT) de la Institutul Clinic Fundeni. Totodată, a inițiat o bancă de tumori, prima de acest fel din Europa de Est, prin intermediul căreia a efectuat mai multe cercetări de genomică a cancerului.
În anul 2013 a publicat două articole într-una din cele mai prestigioase reviste din lume, „Nature Genetics”, la unul dintre articole fiind autor corespondent. Tot acum este ales vicepreședinte al International Association of Surgeons, Gastroenterologists and Oncologists (IASGO) și vice-redactor șef al revistei „Surgery, Gastroenterology and Oncology”. Participă, în calitate de coeditor, la apariția unui prestigios tratat internațional: „The IASGO Textbook of Multi-disciplinary management of hepato-pancreato-biliary diseases”. În cadrul acestuia elaborează, împreună cu echipa Institutului Clinic Fundeni, mai multe capitole dedicate transplantului hepatic.
Participanţii la primul Simpozion al Secţiei Române a IASGO, Bucureşti, Cercul Militar, 1999 – de la dreapta la stânga: prof. Virgil Constantinescu, prof. Nicolae Angelescu, prof. Irinel Popescu, prof. Bernard Launois, prof. Bernard Meunier, prof. Ionel Câmpeanu.
De-a lungul timpului, a susținut numeroase lucrări și a prezidat conferințe și congrese naționale și internaționale. În mai multe rânduri, a fost invitat special pentru astfel de evenimente:
Visiting Professor
- Karolinska University in Stockholm (2010),
- University of Belgrade, School of Medicine (2018).
Visiting Speaker
- Grand Rounds AKH Vienna, „The surgical treatment of the metastatic colo-rectal cancer” (2015),
- Universitätsklinikum Hamburg-Eppendorf-“Central pancreatectomy” (2015),
- Weekly Surgical and Gastroenterological Grand Rounds- Borel-Staehelin-Lecture “How to increase the number of donors in a liver transplant program” – University of Zürich (2014).
Key Note Speaker
- European Congress of Coloproctology: British Journal of Surgery lecture – “Metastatic CRC – what about the primary?”, Vienna (2012).
De asemenea, subliniem faptul că în mai multe țări a fost ales membru de onoare al urmatoarelor societăți științifice:
- Societatea Bulgară de Chirurgie (2006),
- Asociația Medicală din Serbia- secția de chirurgie (2006),
- Societatea Chineză de Chirurgie (2007),
- Asociația Chirurgilor din Republica Moldova „Nicolae Anestiadi” (2007),
- Societatea Maghiară de Chirurgie (2008),
- Asociația Franceză de Chirurgie (2008)
A primit următoarele premii:
- Premiul „Iuliu Hatieganu” al Academiei Române pentru lucrarea „Chirurgie laparoscopică – tehnici avansate” scrisă în colaborare cu prof. Corneliu Dragomirescu în anul 2000,
- Premiul Colegiului Medicilor din România pentru realizări în chirurgie în anul 2001, premiul „Cel mai bun medic chirurg” la Gala „10 pentru România” din anul 2006,
- Premiul revistei Medic.ro oferit de Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor și Casa Națională de asigurări de sănătate pentru cel mai bun chirurg (2018),
- Marele Premiu al Galei Elitelor Medicale, Baia Mare, 2021.
A primit titlul de doctor honoris causa al următoarelor universități:
- Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova (2006)
- Universitatea „Ovidius”, Constanța (2007)
- Universitatea „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca (2012)
- Universitatea „Apollonia”, Iași (2018)
- Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați (2019)
- Universitatea de Medicina si Farmaciei „Grigore T. Popa”, Iasi (2023)
A fost decorat cu Steaua României în grad de mare ofițer (anul 2000) și în grad de Mare Cruce (anul 2013), cu Ordinul de Merit al Franței, cu Ordinul Republicii (cea mai înaltă decorație a Republicii Moldova), cu Crucea Patriarhală (2012) și cu Coroana României în Grad de Ofiter (2013).
| Citări conform Google Academic(21 septembrie 2023) | Total | Din 2018 |
| Referințe bibliografice | 14.478 | 8.910 |
| h-index | 59 | 44 |
| i10-index | 235 | 144 |
Bilanțul realizat, la capătul unei perioade de 30 de ani de activitate, după întoarcerea din S.U.A, ne indică un palmares impresionant:
- 20.000 de operații chirurgicale, la care se adaugă
- peste 1000 de transplanturi de ficat, ceea ce înseamnă tot atâtea șanse de vieți care să fie salvate, știindu-se că orice viață este unică și de neprețuit.
După propriile calcule, medicul chirurg Irinel Popescu a oferit șansă la viață unui număr de 700 bolnavi, în medie anual, fiecare operație durând în jur de 4-5 ore sau chiar mai mult.
În schimb, procedura transplantului de ficat este mai pretențioasă și, desigur, mai complicată, deoarece include prelevarea organului, posibil dintr-o localitate la distanță, transportul, care trebuie facut contra cronometru, deoarece ficatul nu rezistă mai mult de 12 ore în afara organismului uman. La începuturile transplantului hepatic în România, operația se făcea în decurs de 8-12 ore, dar acum se desfășoară în circa 6 ore, experiența medicului chirurg și a întregii sale echipe operatorii fiind definitorie. Rata de succes în transplantul hepatic din România este de circa 70%, similară cu cea existentă pe plan mondial.
Informațiile au fost preluate din volumul „Români în elita mondială”, coord. Dumitru Otovescu, Editura Beladi, Editura Sitech, Craiova, 2023.
Lasă un răspuns