,,Şcoala este finanțată și administrată defectuos de autoritățile locale, nu în limitele legii și în funcție de nevoile identificate la nivel de comunitate”!
-M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, aş dori să discutăm, astăzi, despre România sub semnul Educaţiei «erodate», cu un ministru care s-a supărat pe istoria şi geografia ţării noastre, de parcă i-ar fi silă de ceea ce este cel mai înalt semn identitar al poporului român, cu explicaţii desprinse din «suveica» schimbărilor necontrolate!
-V.G. Domnule director, cred că e o problemă care defineşte criza prin care trece la ora actuală societatea românească, pentru că şcoala trebuie să unească forțele comunității locale şi este, alături de biserică, instituția care coalizează întreaga comunitate în jurul ideii de învățare pe tot parcursul vieții, oferindu-i acesteia un spațiu pentru activități de învățare în sens larg. Mediul școlar supravieţuieşte de la «zilele porților deschise» la a fi în permanență un spațiu deschis traficului de droguri, un spațiu fără viață, în care membrii comunității se organizează și promovează practici bazate prea puţin pe comuniune, metode de predare care nu implică actorii locali, de la agenții economici și organizații nonguvernamentale la instituții ale statului, oferind modele și experiențe care creează legături nerelevante între copil sau tânăr și comunitate. Astfel, metodele de predare-învățare actuale nu capătă o atitudine flexibilă, prin moduri diferite de organizare a spațiilor de învățare. Pe măsură ce accentul actului pedagogic se deplasează de la transmiterea și asimilarea informațiilor la dezvoltarea abilităților de studiu, sălile de clasă devin un spațiu închis și ușor transformabil, la nivel modular!
-M.S.B. Cred că şcoala este finanțată și administrată defectuos de autoritățile locale, nu în limitele legii și în funcție de nevoile identificate la nivel de comunitate, astfel încât să asigure tuturor copiilor o educație echitabilă și condiții propice învățării și dezvoltării personale. Constat că asigurarea și controlul calității actului pedagogic este, în primul rând, în mâna diriguitorilor politici mediocri şi analfabeţi funcţionali, fără responsabilitatea școlii și a actorilor implicați la nivel local. Omogenitatea calității serviciului public de educație nu este asigurată aşa cum trebuie de către Ministerul Educației Naționale. Pe lângă aceasta, obiectivele serviciului public de educație şi parcursul școlar obligatoriu nu mai construiesc adultul autonom!
-V.G. Vedeţi, dumneavoastră, parcursul școlar nu mai este conceput în spiritul flexibilității, astfel încât blochează progresul beneficiarului și îi oferă acestuia posibilitatea de a schimba parcursul, în cazul în care opțiunea inițială se dovedește a fi una nepotrivită. Sistemul educațional este construit astfel încât să nu mai ofere permanent elevului opțiuni de educație și formare, trasee care să conducă în mod final la angajabilitate în forme diferite (profesii și ocupații angajabile sau antreprenoriat).
-M.S.B. Tocmai de aceea, învățământul obligatoriu se termină printr-un abandon şcolar, la vârsta majoratului. Parcursul școlar nu se mai construiește pe principiul flexibilității şi nu este centrat pe nevoile și aptitudinile beneficiarului pentru a duce la autonomizarea acestuia ca membru al societății, din punct de vedere personal și profesional.
-V.G. Pentru că se poate vorbi şi de o rută socială a parcursului profesional!
-M.S.B. Da, parcursul școlar obligatoriu conduce treptat beneficiarul la starea de dependență de cei din jur a copilului şi fără autonomia personală, economică și socială a tânărului adult. În primele etape, forma de organizare a învățării este non-directivă, controlată prea puţin de cadrele didactice, urmărind o aliniere a competențelor beneficiarilor la standarde minime definite ca fiind necesar funcționale. În etapele de mijloc, învățarea se organizează potrivit principiului de co-participare a beneficiarilor la elaborarea conținuturilor și la definirea traseului educațional, prin crearea de relații de învățare între beneficiari și de mecanisme și modalități de învățare care susțin schimburi de informații, prin asumarea treptată de către aceștia a unor roluri participative crescânde în procesul învățării. În etapa finală, secundar superioară a parcursului școlar obligatoriu, în spiritul autonomiei personale, învățarea se organizează pe principiul delegării, în care beneficiarii își asumă rolul de auto-organizare a învățării, dar, prea puţin cu sprijinul cadrelor didactice!
-V.G. Mai constatăm că structura de organizare a educației, nu mai permite beneficiarilor continuarea, reluarea sau modificarea traseelor de formare, precum și variate forme de sprijin socio-educațional, astfel încât să se diminueze rata de abandon școlar, părăsirea timpurie a școlii. Autonomia presupune responsabilizarea şcolii, a conducerii sale, în ceea ce privește calitatea serviciilor pe care le prestează elevilor și societății.
-M.S.B. Pentru că selecţia elevilor nu se mai bazează pe testarea cunoștințelor de cultură generală, dar și a motivației și a aptitudinilor în domeniul vizat. Predarea la nivel primar, gimnazial şi liceal nu mai folosește metode interactive, în care elevul joacă un rol vizibil în învățare. În final, elevul nu dobândește cunoștințele și abilitățile necesare în activitatea de specialitate prin cercetare și învățare colaborativă, iar, informațiile pe care le primesc elevii sunt depăşite, inaccesibile și neveridice.
-V.G. De aceea, cred că în spiritul autonomiei, multe şcoli își asumă o responsabilitate exclusivă pentru nivelul de pregătire al absolvenților, pentru certificarea lor și pentru succesul acestora la intrarea în profesie, realizată prin examene specifice fiecărei profesii, după absolvire. Domnule director, scopul studiilor şcolare este învățarea aprofundată, dezvoltarea competențelor la nivel de educat în domeniul de studiu ales, precum și cercetarea și inovarea în domeniul de specialitate. Studiile manageriale se construiesc pe principiul interdisciplinarității și iau în considerare dinamica cererii pe piața muncii, la nivel regional și național, bazată pe scenarii de dezvoltare pe termen mediu și lung, dar, trebuie să existe o coerență evidentă între conținuturile studiilor de gimnaziu şi de liceu, acestea construindu-se în succesiune piramidală.
– M.S.B. În încheiere, aş dori să spun că obținerea unei diplome de absolvent garantează dreptul la studii interdisciplinare sau de specializare complementară. Pe o piață a muncii abracadabrantă, şcolile nu mai oferă elevilor posibilitatea de a se dezvolta continuu în profesie sau să adauge competențe care să le permită accesul la profesii noi. Şcoala românească de azi nu se mai află într-o interacțiune autentică cu societatea, astfel încât aceasta să devină parte naturală a dezvoltării regionale. Rezultatele cercetărilor produse de către profesori sunt absente, nu mai reprezintă o parte esențială a deciziilor socio-economice la nivel regional. Punctele forte ale educaţiei nu mai sunt utilizate în dezvoltarea locală. Aceasta nu mai urmărește să răspundă nevoilor de actualizare și dezvoltare a competențelor din regiunea în care se află, angajându-se într-un dialog activ cu industria și cu alți actori din zonă.
-V.G. Pe de altă parte, să constatăm ceea ce se întâmplă acum cu şcolile!
– M.S.B. Şcolile nu mai vizează sectorul economic în sprijinirea individuală a elevilor, pentru integrarea în muncă încă din perioada studiilor și nu mai realizează astfel o mai bună inserție a lor în viața activă. Capacitatea elevilor de a studia și starea lor de bine sunt ignorate sistematic, prin programe superficiale. Studiile pedagogice nu mai dezvoltă abilități de autogestionare și autoreflecție. Aşa că absolvirea tuturor nivelurilor de studii se face în baza evaluării rezultatelor învățării și cercetării pe baza unor standarde de calitate confuze la nivel național. Calificările obținute prin studii sunt neuniforme, similare și incoerente la nivelul tuturor şcolilor din România.
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU,Strâmba-Jiu, Turceni
Lasă un răspuns