– Rep. Neiculiţă Costache, care este marea taină a gâdirii actului creator, al acelui moment în care încerci să te apropii de limitele absolutului?
– C. B. ,,Când creezi, trebue să te confunzi cu universul, cu elementele. Pentru ca să realizezi, nu trebuie să nu fii tu, ci să te distrugi”!
– Rep. Totuşi, arta este o desprindere a omului de sine însuşi, o apropiere timidă şi chiar şovăielnică de Adevărul nepătruns, care este Însuşi Dumnezeu!
– C. B. ,,Arta e o taină – o credinţă. Nu e o formulă! Când se face după o teorie falsă”!
– Rep. Să înţeleg că arta înseamnă o desprindere de această realitate convulsivă şi contrastantă şi o proiectare în universul unei alte realităţi care transcende timpului?
– C. B. ,,Arta nu e o evadare din realitate, ci e o intrare în realitatea adevărată, în singura realitate valabilă”!
– Rep. Neiculiţă Costache, de multe ori ai vorbit despre arta modernă ca despre un domeniu al evadării din lumea constrângătoare a destinului!
– C. B. ,,Arta modernă nu e un capriciu particular sau trecător”!
,,Nu ne dăm seama ce minune reprezintă viaţa”!
– Rep. La aproape un veac şi jumătate de la naşterea matale şi de la proiectarea propriei creaţii pe coordonatele artei moderne, ce ne poţi spune această artă, cu deosebire, prin experienţa artistului de geniu care a văzut multe şi a trăit atâtea evenimente cruciale?
– C. B. ,,Arta nu e nici modernă, nici veche, este artă”!
– Rep. Nene Costache, cu timp şi fără timp, în lume proliferează pseudo-artiştii care vor să îl imite pe Brâncuşi, aşa cum proliferează «brâncuşiologii» de duzină care comentează prin articole sforăitoare şi prin cuvântări bâlbâite unele dintre creaţiile matale!
– C. B. ,,Nimic nu a dăunat mai mult artei moderne, şi de fapt întregii arte şi judecăţi sănătoase, decât avalanşa de pseudo-artişti care, neavând nimic de spus, au vrut să vorbească o limbă pe care n-o cunoşteau! Să nu confundăm arta modernă cu artiştii moderni, să nu confundăm realitatea cu aparenţele”!
– Rep. Să fie doar naivitatea unei aventuri narative sau un fel mediocru de a da o conotaţie personală frumosului din artă? Pentru că una este voinţa de a da viaţă unei lucrări personale şi alta este arta de a cultiva frumosul ca o ilustrare a esteticului!
– C. B. ,,În artă nu trebuie căutată naivitatea. Nu naivitate vedem în arta primitivă, ci forţă şi voinţă! Şi cu cât este mai mare şi mai puternică voinţa, cu atât mai mult ne apare naivitatea, dar nu este naivitate. Este marea voinţă care merge şi care iese de la sine fără să fie convertită sau împiedicată de nimic! Este frumosul care se naşte ca o plantă şi se dezvoltă conform destinului său”!
– Rep. Cred că şi în artă, la fel ca în toate domenile de activitate, se fac ierarhizări pe baza unor asemănări şi diferenţieri, în legătură cu cel dintâi, cel de-al doilea sau al nu ştiu câtălea loc din aprecierile criticilor de artă, dar, pe soclul matale scrie cel mai mare şi cel dintâi dintre artiştii artei moderne!
– C. B. ,,În artă nu există I-ul, al II-lea sau al III-lea”!
,,Existenţa însăşi e plină de atâtea minuni: florile, copacii, frunzele! Ce minune e să trăieşti”!
– Rep. Dar, ce contează cel mai mult, că dintre atâtea criterii de apreciere, nici nu ştii ce să mai alegi?
– C. B. ,,În artă ceea ce contează este bucuria! Nu e nevoie să înţelegi! Eşti fericit că vezi? Ajunge!”.
– Rep. Poate sădi arta adevărată, atâta bucurie în sufletul omului, încât acesta să uite de necazurile şi de provocările vieţii cotidiene?
– C. B. ,,Dar, nu în măsura în care am putea s-o avem în viitor, cu condiţia să ne eliberăm de toate”!
– Rep. Într-o viziune antinomică a bucuriei şi a suferinţei, care dintre acestea crezi că predomină în manifestarea actului creator?
– C. B. Nu cred în suferinţa creatoare! Misiunea artei este să creeze bucuria! Nu se poate crea artistic decât în echilibru şi în pace sufletească”!
– Rep. Dar, cât e mult contează pentru genialul sculptor Constantin Brâncuşi, aprecierile care s-au vehiculat şi se vehiculează despre viaţa tumultuoasă a matale şi despre operele monumentale pe care le-ai lăsat gorjenilor, românilor şi oamenilor de pretutindeni?
– C. B. ,,Nu-mi place să vorbesc despre mine sau despre arta mea! Operele mele vorbesc singure şi nu au nevoie de nici o explicaţie”!
– Rep. De Ziua Națională «Constantin Brâncuși», Neiculiţă Costache, aprecierile şi laudele de tot felul, te bucură sau te mâhnesc?
– C. B. ,,În echitatea absolută suntem zei”!
– Rep. Care este paradoxul de neînţeles al existenţei omului şi al hazardului care îl poartă mereu spre limanul nimicniciei?
– C. B. Specia omenească este mai puţin aproape de Dumnezeu, decât animalele!
– Rep. Foarte interesantă mi se pare observaţia, dar, mai ales comparaţia, pentru că într-un fel sau altul, cred că ai surprins esenţa vieţii omului!
– C. B. ,,Nu ne dăm seama ce minune reprezintă viaţa! E o minune faptul că suntem purtaţi pe un glob imens care se învârteşte de veacuri prin haos! Existenţa însăşi e plină de atâtea minuni: florile, copacii, frunzele! Ce minune e să trăieşti”!
– Rep. Sublinierea matale pare desprinsă din cugetările filosofiei poetice eminesciene!
Lasă un răspuns